Locul centralei nucleare de la Cernobil din nordul Ucrainei a fost inconjurat de mai bine de trei decenii de o zona de excludere de 1.000 de mile patrate (2.600 de kilometri patrati) care tine oamenii departe. Pe 26 aprilie 1986, reactorul numarul patru de la Cernobil s-a topit ca urmare a unei erori umane, eliberand cantitati mari de particule radioactive si gaze in peisajul inconjurator – de 400 de ori mai multa radioactivitate in mediu decat bomba atomica aruncata asupra Hiroshima.
In afara de cateva zone industriale, cea mai mare parte a zonei de excludere este complet izolata de activitatea umana si pare aproape normala. In unele zone, unde nivelul radiatiilor a scazut de-a lungul timpului, plantele si animalele au revenit in numar semnificativ.
Unii oameni de stiinta au sugerat ca zona a devenit un Eden pentru fauna salbatica, in timp ce altii sunt sceptici cu privire la aceasta posibilitate. Aspectele pot fi inselatoare, cel putin in zonele cu radioactivitate ridicata, unde dimensiunea si diversitatea populatiilor de pasari, mamifere si insecte sunt semnificativ mai mici decat in partile „curate” ale zonei de excludere.
Am petrecut mai mult de 20 de ani lucrand in Ucraina, precum si in Belarus si Fukushima, Japonia, concentrat in mare parte pe efectele radiatiilor. Am fost intrebat de multe ori in ultimele zile de ce fortele ruse au intrat in nordul Ucrainei prin acest pustiu atomic si care ar putea fi consecintele asupra mediului ale activitatii militare din zona.
De la inceputul lunii martie 2022, fortele ruse au controlat instalatia de la Cernobil.
In retrospectiva, beneficiile strategice ale bazei operatiunilor militare in zona de excludere a Cernobilului par evidente. Este o zona mare, nepopulata, conectata printr-o autostrada asfaltata direct de capitala Ucrainei, cu putine obstacole sau dezvoltari umane pe parcurs. Zona Cernobil se invecineaza cu Belarus si este astfel imuna la atacurile fortelor ucrainene din nord. Zona industriala a reactorului este, de fapt, o parcare mare, potrivita pentru a gazdui miile de vehicule ale unei armate invadatoare.
Locul centralei gazduieste si principala retea de comutare a retelei electrice pentru intreaga regiune. De aici se poate stinge luminile la Kiev, chiar daca centrala in sine nu a mai generat energie electrica din 2000, cand ultimul dintre cele patru reactoare de la Cernobil a fost oprit. Un astfel de control asupra sursei de energie are probabil o importanta strategica, desi nevoile electrice ale Kievului ar putea fi asigurate si prin alte noduri de pe reteaua electrica nationala ucraineana.
Locul reactorului ofera probabil o protectie considerabila impotriva atacurilor aeriene, avand in vedere improbabilitatea ca fortele ucrainene sau alte forte sa risca lupta pe un site care contine peste 5,3 milioane de lire sterline (2,4 milioane de kilograme) de combustibil nuclear uzat radioactiv. Acesta este materialul extrem de radioactiv produs de un reactor nuclear in timpul operatiunilor normale. O lovitura directa asupra bazinelor de combustibil uzat ale centralei electrice sau a instalatiilor de depozitare a butoaielor uscate ar putea elibera substantial mai mult material radioactiv in mediu decat topirea si exploziile initiale din 1986 si ar putea provoca astfel un dezastru ecologic de proportii globale.
Riscuri de mediu pe teren la Cernobil
Zona de excludere a Cernobilului este printre regiunile cele mai contaminate radioactiv de pe planeta. Mii de acri din jurul locatiei reactorului au rate ale dozei de radiatie ambientala care depasesc de mii de ori nivelurile tipice de fond. In parti ale asa-numitei Paduri Rosii din apropierea centralei electrice, este posibil sa primiti o doza de radiatii periculoase in doar cateva zile de expunere.
Statiile de monitorizare a radiatiilor din zona Cernobil au inregistrat primul impact evident asupra mediului al invaziei. Senzorii instalati de EcoCenterul ucrainean de la Cernobil in caz de accidente sau incendii forestiere au aratat cresteri dramatice ale nivelului de radiatii de-a lungul drumurilor principale si langa instalatiile reactorului incepand dupa ora 21:00 pe 24 februarie 2022. Atunci invadatorii rusi au ajuns in zona din vecina Belarus.
Deoarece cresterea nivelului de radiatii a fost cea mai evidenta in imediata apropiere a cladirilor reactorului, a existat ingrijorarea ca structurile de izolare ar fi fost avariate, desi autoritatile ruse au negat aceasta posibilitate. Reteaua de senzori a incetat brusc sa raporteze devreme pe 25 februarie si nu a repornit pana la 1 martie 2022, asa ca amploarea completa a perturbarii regiunii din cauza miscarilor de trupe este neclara.
Daca, de fapt, praful agitat de vehicule si nu deteriorarea niciunei instalatii de izolare a cauzat cresterea citirilor de radiatii si presupunand ca cresterea a durat doar cateva ore, nu este probabil sa fie de ingrijorare pe termen lung, deoarece praful se va aseza din nou odata ce trupele trec prin.
Dar soldatii rusi, precum si muncitorii ucraineni din centralele electrice care au fost tinuti ostatici, au inhalat, fara indoiala, o parte din praful care sufla. Cercetatorii stiu ca murdaria din zona de excludere a Cernobilului poate contine radionuclizi, inclusiv cesiu-137, strontiu-90, cativa izotopi de plutoniu si uraniu si americiu-241. Chiar si la niveluri foarte scazute, toate sunt toxice, cancerigene sau ambele daca sunt inhalate.
Poate ca cea mai mare amenintare pentru mediu pentru regiune provine din potentiala eliberare in atmosfera a radionuclizilor stocati in sol si plante in cazul in care un incendiu de padure ar aprinde.
Astfel de incendii au crescut recent ca frecventa, dimensiune si intensitate, probabil din cauza schimbarilor climatice, iar aceste incendii au eliberat materiale radioactive inapoi in aer si le-au dispersat in lung si lat. Precipitatiile radioactive de la incendiile de padure pot reprezenta cea mai mare amenintare a sitului Cernobil pentru populatiile umane din aval ale regiunii, precum si pentru fauna salbatica din zona de excludere.
In prezent, zona gazduieste cantitati masive de copaci morti si resturi care ar putea actiona drept combustibil pentru un incendiu. Chiar si in absenta luptei, activitatea militara – precum mii de trupe care tranziteaza, mananca, fumeaza si construiesc focuri de tabara pentru a se incalzi – creste riscul de incendii forestiere.
Este greu de prezis efectele precipitatiilor radioactive asupra oamenilor, dar consecintele asupra florei si faunei au fost bine documentate. Expunerea cronica chiar si la niveluri relativ scazute de radionuclizi a fost legata de o mare varietate de consecinte asupra sanatatii vietii salbatice, inclusiv mutatii genetice, tumori, cataracta oculara, sterilitate si tulburari neurologice, impreuna cu reducerea dimensiunilor populatiei si a biodiversitatii in zonele cu contaminare ridicata.
Nu exista un nivel „sigur” atunci cand vine vorba de radiatii ionizante. Pericolele pentru viata sunt direct proportionale cu nivelul de expunere. In cazul in care conflictul in curs ar escalada si deteriora instalatiile de izolare a radiatiilor de la Cernobil sau la oricare dintre cele 15 reactoare nucleare din alte patru locatii din Ucraina, amploarea daunelor aduse mediului ar fi catastrofala.
