Daca un pustnic iese din pestera lui si asculta declaratiile pe care liderii europeni le-au schimbat in ultimele saptamani cu presedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, s-ar putea crede ca suntem in pragul unui conflict si mai serios decat este. Poate ca se va intoarce la refugiul sau pentru ceea ce s-ar putea intampla.
Provocarile lui Erdogan din ultimele luni au fost multiple. Pe langa lansarea unei invazii a unei zone din nordul Siriei pentru a crea o „zona de securitate”, a cumparat recent un sistem de rachete de 3 miliarde de dolari de la Rusia. Aceste actiuni au pus in pericol relatiile sale nu doar cu UE, ci si cu NATO, cea mai mare alianta militara din lume, care include si Turcia si Statele Unite.
Si totusi, in ciuda cuvintelor dure si a tonurilor amenintatoare, desi relatia s-a racit in ultimii ani, Ankara si Bruxelles-ul au atat de multa nevoie, incat, in cele din urma, sunt sortite sa se inteleaga.
Blocul UE este partenerul comercial numarul unu al Turciei, in timp ce protejarea frontierei de est a acestei tari este esentiala pentru a mentine consecintele razboiului din Siria departe de Europa.
Amenintari incrucisate
Sa facem o compilatie rapida a celor mai recente iesiri de tonuri. Ministrii europeni de externe au convenit luni trecuta sa deschida un „cadru de Da verificat. Motivul: Ankara a trimis nave de foraj in apele cipriote pentru a cauta gaze naturale. Cu acest cadru de sanctiuni, guvernele europene vor putea conveni daca sa inghete activele persoanelor implicate in aceste foraje.
Reactia lui Erdogan a fost imediata. Nu numai ca va continua forajul, dar cateva ore mai tarziu a amenintat ca ii trimite pe teroristi cu pasaport comunitar detinut de Turcia in Europa, pentru a putea fi judecati in tarile lor de origine.
„S-ar putea sa o luati cu usurinta, dar aceste usi [catre Europa] se vor deschide si va vom trimite membri ai Daesh [Statul Islamic]. Nu incercati sa amenintati Turcia din cauza evenimentelor din Cipru”, a spus el la Ankara.
Aceasta nu este prima amenintare a lui Erdogan. Presedintele turc a avertizat ca va deschide granitele celor 3,6 milioane de refugiati, in special sirieni, pe care ii pazeste din 2016 dupa plata a 6.000 de milioane de euro din blocul comunitar daca UE nu va continua sa trimita ajutoare.
Pachetul de sprijin al UE este implementat sub forma de proiecte in Turcia; ultima dintre ele se va incheia in 2025, dar cele mai multe se vor incheia inainte de acel an. 5.800 de milioane sunt deja angajati in proiecte in derulare, asa ca aproape ca nu mai sunt bani pentru altele noi. Este foarte posibil ca in scurt timp sa auzim din nou de negocieri pentru ca UE sa puna mai multi bani.
La amenintarea lui Erdogan de a deschide portile granitei cu Grecia, Donald Tusk a raspuns la fel de raspicat: „Nu vom accepta niciodata ca foloseste refugiatii ca arma pentru a ne santaja”, au fost cuvintele presedintelui Consiliului European, care va incheia. mandatul sau la sfarsitul lunii.
Turcia, eternul candidat
Dar relatia dintre Turcia si Uniunea Europeana nu a fost intotdeauna atat de tensionata. Erdogan a devenit prim-ministru in 2003 cu un discurs pro-european: doi ani mai tarziu, UE a acceptat Turcia ca candidat oficial pentru a deveni stat membru. Cu toate acestea, negocierile pentru a deveni membru cu drepturi depline al clubului abia au progresat in 14 ani si sentimentul ca Turcia nu va intra niciodata in UE devine din ce in ce mai evident.
La inceput, Erdogan si partidul sau au efectuat reformele solicitate de la Bruxelles pentru a indeplini criteriile de intrare, dar procesul a fost blocat si lucrurile au inceput sa se deterioreze, explica Amanda Paul, analist senior specializat in relatiile dintre UE si Turcia si membra a UE. European Policy Center, un think tank de la Bruxelles. „Cred ca nu a existat niciodata un angajament real din partea tuturor statelor membre. UE vrea sa aiba Turcia de partea ei, dar nu neaparat in interiorul ei”, spune Paul.
Intre timp, tarile balcanice au depasit etape in procesul lor de aderare la bloc, desi sunt departe de a intra si ele.
Drept urmare, reputatia UE ca „partener nesigur” a crescut in randul turcilor, care cred ca blocul a aplicat standarde duble pentru a masura progresul reciproc. „UE le-a spus ca se pot alatura, dar practic a fost o minciuna”, rezuma Paul. Si asta a fost folosit de Erdogan „pentru a crea un sentiment anti-UE intr-o parte a societatii, ceea ce este pacat”.
Odata cu semnarea acordului de mentinere a refugiatilor sirieni in Turcia in 2016, liderii europeni au promis sa faciliteze livrarea vizelor cetatenilor tarii, sa extinda uniunea vamala din care fac deja parte si sa „revigoreze” proces de aderenta. Niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost indeplinita.
Cu toate acestea, Turcia continua sa apara pe site-urile oficiale ale institutiilor europene ca candidat la intrarea in bloc. El este eternul candidat la porti.
In luna martie a acestui an, Parlamentul European a cerut suspendarea oficiala a procesului de aderare. In schimb, europarlamentarii au cerut sa se faca progrese in problema vizelor si a uniunii vamale, cu conditia ca Turcia sa faca „imbunatatiri concrete in domeniile democratiei, drepturilor omului, libertatilor fundamentale si statului de drept”.
Desi toti cei de la Bruxelles considera de la sine inteles ca Turcia nu va adera niciodata la UE, nu se poate spune ca Ankara a aruncat complet prosopul. Ministrul sau de externe, Mevlut Cavusoglu, a publicat in mai un articol de opinie in care a cerut reluarea procesului de aderare. „Bruxellesul are nevoie de Ankara la fel de mult cat Ankara are nevoie de Bruxelles”, a rezumat el intr-un text in care a aparat tot ceea ce, potrivit lui, a facut tara sa pentru a se adapta la normele si standardele europene.
Condamnati sa se inteleaga
In ciuda amenintarilor incrucisate, UE si Ankara au intr-adevar nevoie una de cealalta. Fara a merge mai departe, in lupta impotriva terorismului. „Teroristii ameninta atat Turcia, cat si UE. Este un domeniu foarte complicat, pentru ca necesita un dialog strans si confidential pentru a-i urmari pe jihadisti, inclusiv pe cei cu pasaport european”, scrie Marc Pierini, cercetator la think tank-ul Carnegie.
Se estimeaza ca exista 1.300 de teroristi retinuti in Turcia, multi dintre ei europeni
Potrivit Deutsche Welle, ar fi 1.300 de teroristi retinuti in Turcia, multi dintre ei europeni.
De asemenea, problema descoperirilor de gaze in estul Mediteranei, care deocamdata a deschis posibilitatea unor sanctiuni impotriva Turciei, ar putea ajunge sa fie un punct de colaborare daca tensiunile se vor raci.
„Ele pot servi in continuare ca un stimulent pentru a reactiva negocierile de pace din Cipru si pentru a promova o noua apropiere intre UE si Turcia. Desi Ankara nu va fi usor sa-si recupereze o atitudine constructiva, fitilurile exista, asa cum arata anumite evenimente recente —si nu atat de recente— din politica turca”, Javier Solana, care a fost sef al diplomatiei europene si fost ministru al Afacerilor Externe. al Guvernului lui Felipe Gonzalez.
„Turcia nu isi poate permite sa intoarca complet spatele UE”, spune Amanda Paul. Doua treimi din investitiile straine din Turcia provin din tarile blocului UE, iar UE este cel mai mare partener comercial al Ankarei. „Turcia nu are alternative. Nu vei primi nimic din aceste lucruri de la rusi sau de la vreun alt vecin”.
„Dar UE are nevoie si de Turcia. Ele nu pot fi ignorate. Trebuie sa gaseasca o modalitate de a o repara. Relatia Turciei cu UE dateaza de secole in urma, nu este ceva ce poate fi aruncat pur si simplu”, spune el.
Oricat de dure sunt cuvintele, ambele majuscule par condamnate sa se inteleaga. Chiar daca Turcia nu devine niciodata membra a Uniunii Europene.
