Diverse organizatii umanitare, inclusiv Human Rights Watch (HRW) si Amnesty International, au denuntat folosirea bombelor cu dispersie de catre armata rusa in zone rezidentiale impotriva populatiei ucrainene. Dupa cum subliniaza ei, aceste atacuri ar putea constitui crime de razboi, deoarece folosirea acestei arme impotriva civililor a fost interzisa prin Conventia din 2008 privind munitiile cu dispersie si ca 110 tari s-au angajat sa respecte, desi nici Rusia, nici Ucraina nu au aderat.
In plus, Statele Unite au avertizat ca Rusia intentioneaza sa-si intensifice agresiunea militara impotriva Ucrainei si ca, pe langa bombele cu dispersie, au mobilizat si arme termobarice, cunoscute si sub denumirea de bombe cu vid, a caror putere distructiva este si mai mare, spre solul ucrainean. „Am vazut videoclipuri cu fortele ruse care aduc arme exceptional de letale in Ucraina, care nu au loc pe campul de lupta. Acestea includ bombe cu dispersie si bombe cu vid”, a declarat ambasadorul SUA la ONU, Linda Thomas-Greenfield. Cu toate acestea, inca nu exista dovezi ca Rusia a folosit acest tip de armament in Ucraina, dincolo de declaratia facuta de ambasadorul ucrainean in Statele Unite, Oksana Markarova, care a asigurat ca au fost deja lansate, desi fara a oferi mai multe informatii.
Ce sunt bombele cu dispersie?
Bombele cu dispersie pot fi aruncate de pe uscat, mare sau aer. Caracteristica lor principala este ca contin un dispozitiv care, atunci cand este deschis, elibereaza un numar mare de bombe mici, care se raspandesc si genereaza o putere mai mare de devastare. Acesti explozivi mai mici nu au un mecanism de ghidare precis, asa ca aria lor de impact este foarte larga. Dupa cum a explicat organizatia HRW, acestea pot fi raspandite pe un spatiu similar cu cel al unui teren de fotbal.
In plus, trebuie luat in considerare faptul ca aceste bombe mai mici cad adesea la pamant fara sa explodeze, astfel incat devin mine antipersonal, reprezentand o amenintare pentru populatie ani si chiar decenii. Intre 5% si 30% dintre aceste submunitii nu reusesc sa explodeze si raman imprastiate pe pamant.
Ce dimensiune au aceste proiectile lansate?
Fiecare dintre ele cantareste mai putin de 20 de kilograme. Aceste submunitii pot provoca o varietate de daune, cum ar fi strapungerea vehiculelor blindate, distrugerea cladirilor, uciderea sau ranirea oamenilor fara discriminare sau declansarea incendiilor, de exemplu in zonele cu vegetatie deosebit de densa.
Unde au fost folosite in Ucraina?
Armata rusa a folosit bombe cu dispersie impotriva zonelor rezidentiale din orasul Harkov, al doilea din Ucraina, care a provocat moartea a cel putin trei persoane, denunta Human Rights Watch (HRW). Evenimentul a avut loc pe 28 februarie, potrivit ONG-ului, care sustine ca a sustinut interviuri cu doi martori si a analizat 40 de videoclipuri si fotografii care dezvaluie utilizarea munitiei pentru rachete 9M55K Smerch de fabricatie rusa. Organizatia isi aminteste ca Organizatia Natiunilor Unite a raportat ca noua persoane au murit in oras din cauza atacurilor din timpul invaziei ruse din acea zi si 37 au fost ranite.
Au fost deja folosite in alte razboaie?
Din anii ’60, aceasta arma a fost folosita in numeroase razboaie, precum Kosovo (1999), Afganistan (2001), Irak (2003) sau Liban (2006). De asemenea, in conflicte din tari africane, precum Sudan sau Sierra Leone. Bombele cu dispersie au fost folosite cel mai mult inainte de Conventia privind munitiile cu dispersie, care a fost semnata in 2008 si a intrat in vigoare in 2010.
Dupa aceasta data, trupele guvernamentale siriene le-au folosit, aprovizionate tocmai de Rusia. La fel si Azerbaidjanul si Armenia in Nagorno-Karabah. La fel, acestea au fost folosite in confruntarea la granita dintre Thailanda si Cambodgia, pe langa alte conflicte: Libia, Sudanul, Yemenul sau Ucraina insasi, unde armata ucraineana si fortele antiguvernamentale sustinute de Rusia au lansat rachete cu munitii cu dispersie in provincii. din Donetk si Lugansk, intre 2014 si 2015, potrivit Human Rights Watch.
Din Siria pana in Asia de Sud-Est, pana in Afganistan pana in Liban, bombele cu dispersie neexplodate continua sa omoare si sa mutileze oameni la multi ani dupa ce sunt aruncate.
Ce sunt pompele de vid sau termobarice?
Bombele termobarice, cunoscute si sub denumirea de bombe cu combustibil sau bombe cu vid, sunt arme formate din doua incarcaturi explozive diferite. Primul pulverizeaza un nor de combustibil care se amesteca cu oxigenul in atmosfera, in timp ce al doilea este responsabil pentru detonarea acelui combustibil, care va raspandi valul exploziv in tot nor. In acest fel, efectul de vid se produce atunci cand arderea consuma oxigenul, ceea ce provoaca o explozie de temperatura ridicata care aspira aerul. Valul de explozie dureaza semnificativ mai mult decat cel al unui exploziv conventional.
Ce efect produc?
Puterea lor de distrugere este de asa natura incat sunt interzise de Conventia de la Geneva. Explozia provoaca o unda de soc mare de presiune si temperatura ridicata -intre 2.500 ºC si 3.000 ºC- care volatilizeaza oamenii cei mai apropiati si ii provoaca pe cei aflati mai departe, si chiar protejati in subteran, sa moara de sufocare din cauza lipsei de oxigen. Efectele produse de aceste bombe se aseamana cu cele ale unei arme nucleare de joasa intensitate, dar fara radiatii ionizante.
Au fost deja folosite intr-un conflict de razboi?
Bombele termobarice, asa cum sunt cunoscute astazi, au fost dezvoltate in anii 1960 de catre Statele Unite, care le-au folosit in timpul razboiului din Vietnam, distrugand reteaua de tuneluri Vietcong, curatand zonele de jungla si curatand campurile de mine. In 2017, Statele Unite au folosit si munitii termobarice pentru a sparge rezistenta luptatorilor Statului Islamic care se adaposteau in pesteri din Afganistan.
Uniunea Sovietica le-a folosit impotriva Chinei in conflictul de granita din 1969, precum si mai tarziu in Afganistan. In 2000, organizatia Human Rights Watch a denuntat ca Rusia a folosit acest tip de arma in Cecenia.
Cea mai puternica bomba termobara realizata pana in prezent a fost numita „Tatal tuturor bombelor” si a fost anuntata in 2007 de Rusia ca raspuns la „Mama tuturor bombelor”, bomba termobarica americana, testata in 2003. Kremlinul, Rusia versiunea a fost de pana la „de patru ori mai puternica” decat cea americana.
Exista acum versiuni portabile care pot fi transportate mai usor, cum ar fi tancurile rusesti T-72 vazute in Ucraina echipate cu lansatoare de rachete TOS-1.
