In dimineata zilei de 17 februarie, noul comandant-sef a aparut in Senat. Mario Draghi, un om de putine cuvinte, si-a incheiat discursul de investitura cu o fraza lapidara: „Astazi unitatea nu este o optiune, este o datorie”.
Fostul presedinte al BCE, unul dintre cei mai mari oameni de stat din Europa, le-a dictat supusilor calea de urmat. Si majoritatea grupurilor parlamentare i-au oferit ascultator sprijinul lor aproape neconditionat. Draghi i-a inlocuit, a ales un grup de tehnocrati pentru posturi cheie ale guvernului. In Consiliul de Ministri sunt integrate pana la sase partide, dar cuplarea generala si rolul sau secundar presupun un fel de resetare a peisajului politic italian. Este timpul sa indoiti panzele si sa va mutati pana la urmatoarea data a alegerilor.
In ultimii ani, imaginea a desenat un scenariu tripolar. Pe o parte stanga, pe cealalta dreapta si in mijloc Miscarea 5 Stele (M5E), o forta in afara ideologiilor, capabila sa fie de acord intre ele. Din alianta dintre M5E si Liga de extrema dreapta, a trecut la coalitia dintre cei cinci stele si social-democratii Partidului Democrat (PD). Si acolo sistemul si-a inceput corectarea, pentru a reveni in lumea bipolara. Centrul-stanga, comandat de M5E si PD; impotriva centrului-dreapta, alcatuit din trei partide, printre care radicalismul prevaleaza asupra moderatiei. Odata cu venirea lui Draghi, clasica dubla axa s-a accentuat. Primele care s-au mutat au fost partidele care au pierdut Guvernul, dar alunecarea de teren i-a obligat pe toti sa ridice picioarele de pe pamant.
Un nou M5E „moderat si liberal”
Cea mai mare forta parlamentara devine sterila intr-un cabinet ca cel actual. Ei au fost marii invinsi si, prin urmare, cei care au trebuit sa faca o miscare inaintea oricui. Mai ales avand in vedere ca partidul este in mainile unui lider interimar de mai bine de un an. Urmatorul sau sef politic va fi fostul prim-ministru Giuseppe Conte , care va inceta sa mai actioneze ca o figura independenta pentru a lucra in plata partidului. Ministrul de Externe, Luigi Di Maio, descrie noul M5E drept o formatiune „moderata si liberala”. S-a nascut ca o miscare antisistem si, dupa ani de incertitudine, ar trebui sa ocupe un spatiu in centru-stanga.
Transformarea avea loc deja inca de la pactul cu PD, dar mereu au aparut discrepante cu infinitele curente interne. M5E a slabit -sau a scapat balast-, o treime dintre parlamentarii cu care a inceput legislatura au abandonat nava. Acestia din urma sunt aproximativ 40 de membri, nemultumiti de sprijinul acordat lui Draghi. Politologul Lorenzo Castellani considera ca „linia majoritara ar trebui sa se impuna ca un partid verde in context european, in timp ce dizidentii ar putea forma un grup de stanga populist mai apropiat de ceea ce ar fi Podemos”.
Social-democratii, decapitati
PD este in prezent partidul clasei de mijloc, al intelectualitatii si al institutiilor. Mostenitori ai fostului Partid Comunist, cu ani in urma au parcat discursul de clasa pentru a se concentra asupra europenismului ca mare axa pe care sa pivoteze. Era o perioada in care euroscepticismul prinsese radacini in Italia. Cu aceste premise, PD ar fi partidul cel mai apropiat de ceea ce reprezinta Draghi, dar inca o data fractiunile interne sunt aplecate spre autodistrugere. Joi aceasta, liderul formatiei, Nicola Zingaretti, si-a anuntat prin surprindere demisia, lasand clar ca canibalismul intern nu este un lucru din trecut.
Principala discrepanta implica relatia cu M5E . Zingaretti aparase o alianta strategica cu Cinci Stele, sub conducerea lui Conte ca figura independenta, pentru a face fata impulsului electoral al dreptei. Cu toate acestea, semnarea lui Conte de catre M5E a eliminat aceasta posibilitate. Acum ambele partide concureaza pentru acelasi electorat. Zingaretti a fost secretar de tranzitie, chemat sa regrupeze diferitele curente. Succesorul sau va trebui sa defineasca relatia cu M5E si cursul partidului pentru a mentine acel spatiu care pana acum valorificase centrul-stanga.
Salvini in versiune moderata
Daca M5E si PD au actionat ulterior, Liga lui Matteo Salvini si-a schimbat pielea inainte de a se alatura guvernului lui Mario Draghi. Partidul a avut intotdeauna doua fete: cea traditionala, sustinuta de clasa de afaceri din nord, unde Liga isi are radacinile; si populistul, care a servit pentru ca formatia sa se extinda in fruntea tuturor sondajelor. Salvini este fata acestui al doilea curent, cu care a ajuns atat de sus incat a ajuns in tavan. Relatiile sale bune cu Rusia l-au penalizat cand era vicepresedinte al Guvernului si acum, cu Biden la Casa Alba si Draghi la Executiv, Liga revine la vechea alianta atlantista. Intoarcerea a inceput si in urma cu mai bine de un an, dupa o infrangere electorala in Emilia Romagna, un bastion al stangii pe care Liga visa sa-l cucereasca.
Este semnificativ faptul ca cel mai influent politician din cadrul guvernului este Giancarlo Giorgetti, lider al aripii traditionale a Ligii si foarte bine conectat cu puterile economice. In acest fel, Draghi il indeparteaza pe Salvini de populism si permite partidului sau sa se conecteze cu o dreapta clasica, departe de suveranism. „Este foarte greu sa revii la atacurile asupra monedei euro si la ipoteza parasirii UE, dar populismul nu a fost evocat. Draghi va stabiliza politica pentru cateva luni si apoi actiunea lui va determina noua directie a partidelor precum Liga”, prezice Castellani. De altfel, Salvini, inconfortabil pe fundal, si-a ridicat deja vocea impotriva gestionarii pandemiei de catre guvern.
Extrema dreapta in opozitie
Singurul partid de opozitie cu adevarat semnificativ este Fratii Italiei de extrema dreapta a lui Giorgia Meloni. Transferand acest scenariu improbabil in Spania, ar fi ca si cum s-ar fi format un guvern de concentrare si Vox ar fi fost lasat afara. Meloni, aliatul lui Abascal in Italia, se lauda cu consecventa si ca nu face parte din aliante nefiresti. Totusi, pe de alta parte, Fratii Italiei isi construieste de ceva vreme o imagine de dreapta a Guvernului, motiv pentru care nu este inchisa acordurilor specifice cu Executivul pe probleme cheie. Un parlamentar stralucit, Meloni aspira sa devina liderul absolut al dreptei, mentinand o linie ferma si, in acelasi timp, fiind responsabil. Comanda intre partidele conservatoare, care isi mentin alianta, va fi asumata de oricine va obtine cele mai multe voturi la urmatoarele alegeri.
Succesiunea amanata a centrului-dreapta
Singurul partid de dreapta care apartine familiei populare este Forza Italia a lui Silvio Berlusconi, ultimul dintre conservatorii din sondaje. Urmand linia sa pro-europeana si vointa ireprimabila a lui Berlusconi de a fi aproape de putere, Forza Italia nu a ezitat nicio clipa sa se predea lui Draghi. Decizia sa ar fi putut rupe alianta de dreapta, dar intorsatura moderata a Ligii a impiedicat formarea unui bloc pro-suveranitate si a unuia pur si simplu conservator. Forza Italia este un partid eminamente personalist, in care Berlusconi a impiedicat intotdeauna inlocuirea. Ministrul Egalitatii, Mara Carfagna, ar fi un succesor natural, dar nu va exista o noua conducere pana cand Berlusconi nu o va dori.
Unde sunt liberalii?
Putin ici si colo. PD, Forza Italia si acum M5E pescuiesc voturi din centru. Desi singurul partid liberal de centru este Italia Viva al lui Matteo Renzi. Fostul premier a lansat aceasta formatie cu speranta de a construi un curent dupa imaginea si asemanarea lui Macron in Franta, dar nici contextul nu este acelasi si nici Renzi nu genereaza nici cea mai mica simpatie in randul electoratului. Asteptarile lui la vot sunt sub 3%, asa ca strategia politicianului florentin este mai mult despre negocieri sub masa decat la urne. Dupa plecarea lui Zingaretti, se deschide o usa pentru a reveni la PD.
Ce spun sondajele?
Cel mai recent sondaj SWG pentru canalul La 7 ofera acest scenariu:
- Liga, 23,4%
- PD, 18,5%
- Frati din Italia, 17%
- M5E, 15,8%
- Forza Italia 6,9%
Studiul nu tine insa cont de trecerea lui Conte la carma in M5E, care ar putea urca pe pozitii datorita popularitatii fostului premier, si de criza interna din PD. Cu toate acestea, prognozele actuale valoreaza foarte putin. Rolul partidelor in guvernarea lui Mario Draghi este un mister si nici macar nu este clar cand vor avea loc urmatoarele alegeri.