Toxocaroza este o parazitoza intestinala, destul de frecventa in ultimul timp, data de toxocara canis si/sau toxocara cati, paraziti ai cainilor si pisicilor.

Parazitii adulti sunt eliminati din intestinul animalului in mediul extern pentru a se embriona. Contaminarea se face prin ingestie accidentala a oualor atat de catre adulti, cat in special de catre copii. Dupa ce sunt ingerate de om, ouale parazitului eclozeaza la nivel intestinului si trec in circulatia sanguina, fixandu-se in anumite organe: ficat, plamani, dar mai ales sistem nervos central si ochi, sub forma de larve. Sunt doua tipuri de larve, larva migrans viscerala si larva migrans oculara care definesc tabloul clinic al acestei afectiuni.

Manifestarile clinice din toxocaroza sunt date de organele afectate de aceste larve. Larva migrans viscerala este frecvent implicata in toxocaroza la copii sub 5 ani si determina un tablou clinic caracterizat frecvent prin febra, lipsa poftei de mancare, oboseala, bronhospasm si simptome asemanatoare astmului bronsic (wheezing, tuse, dispnee) si urticarie si mai rar hepatomegalie (marire a ficatului), necroza hepatica, splenomegalie.

Larva migrans oculara de obicei afecteaza copiii cu varste cuprinse intre 5 – 10 ani si se caracterizeaza prin afectare oculara unilaterala asociata frecvent cu strabism. Cea mai serioasa consecinta este fixarea de retina si formarea de granuloame periferice sau la nivelul polului posterior, care pot sa duca la dezlipire de retina si orbire.

Moartea acestor paraziti poate de asemenea declansa un raspuns imun de tipul hiperreactivitate imediata si intarziata prin formarea de granuloame eozinofilice (urticarie, bronhospasm). Studiile epidemiologice au evidentiat ca afectarea oculara se poate produce in absenta afectarii organice si invers.

Diagnosticul se stabileste pe baza simptomelor dar mai ales pe baza analizelor care releva: eozinofilie periferica (aceasta poate fii absenta la pacientii cu toxocaroza oculara sau ascunsa) si hipergamaglobulinemie (IgM, IgG si IgE) in special niveluri crescute de IgE. Daca determinarea anticorpilor IgE impotriva antigenului toxocara excretor-secretor (TES-Ag) releva un nivel crescut inseamna ca infectia este acuta sau progresiva. O crestere a IgG confirma o infectie cronica sau recenta, dar cu inflamatie minima. Examenul de fund de ochi trebuie efectuat la pacientii la care se suspicioneaza toxocaroza acuta.

Tratamentul de prima linie consta in Albendazol (Zentel) 10 mg/kg corp/zi divizat in 2 prize timp de 5 zile sau 400 mg de 2 ori pe zi timp de 5 zile. Se asociaza si un protector hepatic (Liv 52, Hepatoprotect). Ca si medicatie de a doua linie sunt mebendazol (Vermox) sau benzimidazol, dar acestea sunt slab absorbite in afara tractului intestinal. Tratamentul simptomatic consta in corticoterapie asociata cu antihistaminice la pacientii cu manifestari alergice si vitrectomie la pacientii cu afectare oculara.

Toxocaroza ramane o problema la nivel mondial ce induce o afectare multisistemica la tineri. Aglomeratia si cohabitarea inevitabila cu animalele domestice, caine si pisica in mod deosebit, creste riscul de infectare cu paraziti intestinali. Zonele publice, parcurile si locurile de joaca pentru copii au devenit locuri de infectare parazitara.