La ceas de seara , timbrul ireal al unui glas din alt ev , o anume voluptate a intoarcerii in timp sub pecetea tainei sunt cateva elemente ale unui dcor literar pe care Editura Humanitas l-a pregatit pentru o lansare aparte : nu o carte cum s-ar fi asteptat publicul ci ultimul CD din colectia de audiobook-uri , cuprinzand una din bijuteriile literare mateine , nuvela Remember ( publicata mai intai in revista Viata Romaneasca , in 1921, si aparuta in volum , in 1924 ) .
Lectura ei apartine actorului Marcel Iures si se deruleaza in spatiul teatrului caruia acesta ii e unul din principalii fondatori- Teatrul Act . Lansarea a prilejuit o reala configurare a atmosferei specific mateine , redata prin cuvintele scriitorului : Aceasta intamplare traita a fost un vis numai sau vreo istorie citita ori auzita undeva ,candva demult .
Putin obisnuit a vorbi despre sine , Marcel Iures ( cel ce si-a asumat exemplar rolul naratorului ) a explicat asistentei de ce a acceptat oferta Editurii Humanitas : Cred ca urechea e un organ care inca are autonomie intr-o lume in care zarva , zgomotul , si cacofonia par inevitabile . Ideea in sine de a te adresa urechii mi se pare extraordinara . De altfel , colaborarea sa cu mentorul acestui ciclu de restituiri spirituale , Gabriel Liiceanu va include si alte proiecte commune , cel imediat urmator fiind Ultimele sonete inchipuite ale lui Shakespeare in traducere imaginara , de Vasile Voiculescu .
Pe de alta parte , directorul editurii , G.Liiceanu si-a descris in termenii unei admirabile sinceritati traseul destul de ambiguu al relatiei sale cu nuvela ( pe care a parcurs-o in adolescenta fara sa-i inteleaga de fapt , substanta intima ) ; mult mai tarziu , in timpul unei calatorii berlineze , un cuplu de romanisti gay germani i-a elogiat-o , prezentand-o ca pe un exemplar singular al nuvelei homosexuale , un veritabil simbol in evolutia genului . Enorma ambiguitate a acestei povesti , una dintre cele mai minunate piese literare scrise in limba romana , tine de taina identitatii . Mateiu avea un cult al tainei , intr-o lume in care misterul , taina , discretia incepeau deja sa nu mai fie respectate a marturisit amfitrionul seratei . La final , cunoscutul si controversatul filozof a sintetizat : Cred ca nu exista o voce mai potrivita decat a lui Marcel Iures pentru naratorul din Remember .
Pentru un decadent stil fin de siecle inadaptabil prin structura masca insemna un semn al exceptiei , o confesiune plastica a fiintei posedate de frumos ( o spune de altfel scriitorul intr-un pasaj despre eroul sau : lumina cea tainica se stinge , doar searbada lumina a zorilor si a treziei dezamagite se cerne peste chipul cu palori de heruvim al lui Aubrey de Vere ) . Acest personaj straniu , imbracat in frac albastru , sub mantia de seara, cu orchideea la cheutoare descinde ca dandy , mai curand din stirpea lui Baudelaire , decat din aceea lui Brummell , emulul sau englez . Aubrey de Vere imprumuta in traiectoria vietii lui ceva din stadiul estetic kierkegaardian , acolo unde inocenta insasi devine angoasa si presimtire a abisului .
Eroul se iveste din plin mister berlinez , cosmopolit prin excelenta , pentru a se risipi mai tarziu , nestiut , intr-unul si mai de nepatruns . Aici , Mateiu nu a mai fost doar observatorul omniscient , ci acel personaj ratacit printre fapturile sale despre care aflam ca nu stie nimic . Scriitorul ne atrage pe nesimtite pe taramul visului ; in buna traditie a misterelor galice el ambiguizeaza voit clipa mortii personajului .
Doar astfel intamplarea narata poate fi reluata in infinite culori , asemeni unui vesnic joc al echivocului . Autorului nu i-ar fi folosit defel , in conturarea protagonistului , monotone explicatii balzaciene de stare civilaPentru Mateiu realitatea era lasata sa se dezvaluie netarmurit ; asa cum singur se definea un reveur indomptabil , desprins din alt veac el a ramas fidel crepuscului firii , unica zodie prielnica existentei sale .
Preocupat de arta de a-si desavarsi persoana si a-si cizela obsesiv misterul , cel ce-si construise cu rabdare de ascet labirintul unei ascendente aristocrate , demne de un veritabil castelan medieval a lasat posteritatii aceasta bijuterie stilistica , plecand poate prea devreme in tinutul pasiunilor sale . Oricum , umbra frematatoare a lui Aubrey de Vere ne insoteste pe mai departe , in vreme ce patrundem in saloanele de-altadat ale scrisului matein .
