Demersul plasticianului Daniel Craciun reconstituie situatia unei paradoxale individualitati: pe de o parte, ea se alcatuieste din ecouri stilistice recognoscibile in geografia creatiei, iar pe de alta, din arheologii conceptuale atent dirijate, din acele tensiuni predilecte ale eului pe care artistul le desprinde din silueta unei istorii definibila si in breviarul reflexelor ei structurale.
De altfel, asa cum afirma acesta ( la recenta sa expozitie, desfasurata in spatiile Galeriei G.Mora-Interferente si diversitate. Locuri si stari ) titlul reflecta o stare plastica-diversitatea mediilor abordate aici: pictura in ulei si acrilic, obiectul-polistiren pictat-, tehnica mixta evidentiind colajul si fotografia si legatura dintre ele, si, concomitent, interferentele tematice.
Semn al refuzului redundantei, Daniel Craciun cultiva varii spatii si arcade imagistice, cu ample gesturi de geometru, fara exaltari de limbaj sau de ritm, in dorinta obtinerii acelei simetrii intre expresie si fetele materiei picturale. Profund muzicale, lucrarile sale bidimensionale atinse de apele metafizicului au rigoare de piramida egipteana, marturisesc aventura si orgoliul orfic, lasand totodata sa se observe iluzia unei ipostaze socratice( v. in acest sens, conturul unor panze precum: Angelic si demonic, Spatiu spiritual in gama calda, Geografie spirituala, Spatiu angelic in gama albastra, Compozitie in gama orange, sau Transformismus diabolicus).
Arta sa traieste intr-un nedefinit vis de aur al timpului ( cum singur marturiseste-cromatic continui o coabitare intre un fovism neoexpresionist-psihedelic, pe alocuri aproape metalic si game de griuri colorate, atent studiate, inclusiv in fotografie). La el, intre sacru si profan, pragul, limita poate trece la inceput, in stadiul prim al operei, in mod insesizabil.
Labilitatea aceasta e a oricarei cunoasteri virtuale, a oricarei aliante secrete intre veghe si vis. Daniel Craciun ajunge prin decantari succesive la acel etat dame portretizat de B.Fondane prin anii 30 ai secolului trecut; exista aici o veritabila parcurgere a spatiilor, intamplata, fireste, in urma unei initieri( v. structura ciclului sau fotografic, vazut ca limbaj secund, legat de cel al picturii, sau al obiectelor, ca un alt recurs la comunicare: Interior, Urbanitate salbatica, Crampei de peisaj sau Spatiu urban si Obiect 1).De aceea ea reuseste sa se desprinda de ispita privirii a rebours ( cum se-ntampla altadata in straniile interludii semnate H.Newton, sau in luminoasa tristete a incursiunilor in atemporal a la Cartier-Bresson).
Starea tutelara a acestei atitudini, cercul ei securizant e tradusa prin jocul atent dozat al antinomiilor ( teluric/celest; angelic/demonic;real/fantastic). Pentru artist, expozitia actuala poate insemna un alt point de depart; a trai aceasta experienta cu reflexe bergmaniene este altceva decat a o descrie, a o dezvalui. Pe de alta parte, Locuri si stari este sintagma ce contine intreaga aventura initiatica ( ca un parantes cellinian) sugerand voiajul interior al autorului. Pentru ca orice initiere e o alta calatorie nascuta doar din experientele esentiale.
In acest context, serata expozitionala a fost secondata sugestiv, de mini-interludiul poetic sustinut de una din reprezentantele noii generatii de scriitori, Victorita Dutu, un posibil aide-memoire al privirii celuilalt. Regandirea originilor- indiferent de zona si materialul ales pentru aceasta operatie- il intoarce pe artist la izvoarele adevarului; gestul sau plastic nu e unul de simpla retorica a fiintei abandonate, cum i-ar fi spus Pierre Chaunu.
Privirea functioneaza la Daniel Craciun ca un acut simt integrator; prin intermediul lui fiinta se destainuie, parasind acele vaste tinuturi cu stele funerare( v. si o anume nostalgie felliniana a lucrarilor sale, din ultima decada). Pe urmele eroului mitic, inainte de a se-ndoi de existenta lui Euridice pictorul a imaginat-o, eternizand-o. Dar experienta aceasta a trebuit sa fie confruntata cu sine, cu judecata zeilor. Este incercarea sa de a trece necenzurat dincolo de portile irepetabilei Jardin des Delices…
