“Nu s-a discutat. Povestea asta cu remanierea… Am ajuns sa-l citez pe primul ministru: se face, nu se discuta. Tot ne trezim vorbind despre remaniere… Cu cat vorbim mai mult, cu atat e mai putin oportuna.” – Elena Udrea.

Elena Udrea s-a repliat. Daca anii trecuti evoca adesea remanierea, ca pe un motan fioros vanturat sub nasul soricelului Boc si buldogilor din tripleta BVB, azi a aruncat-o in lada cu uniforma, foaia matricola si cutatele sandale pionieresti, considerand-o demodata.

Raluca Turcan s-a pripit vorbind fatis despre remaniere, neintelegand la timp idila politica infiripata de Revelion intre Vasile Blaga si Elena Udrea. Demna fiica a tatalui ei spiritual, Traian, Elena Udrea a inteles ca e mult mai simplu sa infrangi adversarii divizati decat uniti intr-un front comun.

Renuntand la ambitiile si visurile sale de avansare la gradul de premier, Vasile Blaga – amagit cu osul sefiei Senatului – a trecut de partea celei mai puternice. In timp ce dosarele lui Videanu se deschid si se redeschid precum niste ghiocei intr-o intrezarita primavara penala, in vreme ce Emil Boc face pasiente pentru a afla care va fi soarta protejatului Apostu, Blaga vasleste cu osardie la galera viitoarei glorii a blondei favorite a lui Traian.

Sigur, vaslitul este pe bani – si Blaga spera ca va fi considerabil remunerat pentru subminarea definitiva a vechii garzi din PDL. In plus, bun cunoscator al dedesubturilor campaniilor electorale, Vasile Blaga ar putea fi omul ce-si va manji mainile pana la cot in mlastina fraudarii urmatoarelor alegeri. Putand fi insa utilizat de minune si ca tap ispasitor in eventualitatea unui esec.

Prin proaspata sa idila cu Elena Udrea, Blaga a demonstrat fara dubiu slabiciunea funciara a politicianului roman in general, si a PDL-istului in particular. Aceasta slabiciune este lasitatea oportunista. Si a stat la baza gaunosului edificiu al succesului lui Traian Basescu.

Sarutul dat leprosului politic Blaga de catre blonda nimfa a PDL consacra definitiv acest succes, cel putin in interiorul partidului pe drept cuvant de acum – prezidential.