Woody Allen este, cu siguranta, cel mai faimos bolnav imaginar. Dar, daca rolurile de anxios, nevrotic si ipohondru pe care le-a jucat ne-au facut sa ne amuzam copios, in viata reala nu este chiar usor de trait cu asemenea angoase.

Poate va amintiti scena din romanul Trei intr-o barca, a lui Jerome K. Jerome. Personajul sufera de o usoara indispozitie si, pentru a se informa, consulta o enciclopedie medicala. Dar nu se opreste aici. Incepe sa citeasca si despre alte boli, iar in final ajunge sa creada ca este grav bolnav, ca sufera si de febra galbena, si de difterie, si de cancer… Cam asa se manifesta ipohondria, care se traduce printr-o preocupare exagerata privind maladiile pe care persoana le-ar putea avea.

In momentul in care durerile inchipuite se inmultesc, cand frica de boala se transforma in obsesie si determina modificari in comportamentul persoanei respective, putem vorbi de ipohondrie. Ipohondrii sunt cei care traiesc permanent cu teama ca se vor imbolnavi grav si ajung sa creada ca au simptomele acelor boli de care se tem.

Simptomele bolii

Prin ce recunoastem un bolnav inchipuit? In primul rand, prin numarul mare de consulturi medicale, teste si investigatii la care se supune o asemenea persoana: analize de sange, ecografii, radiografii, EKG, EEG etc.). Si toate acestea pentru ca spera sa se descopere boala chinuitoare de care sufera. Simptomele acuzate sunt din cele mai diverse: ameteli, tiuituri in ureche, dureri de stomac, de cap, de spate, senzatie de greata, constipatie etc.

Pentru el, orice mic disconfort ia proportiile unei catastrofe: o simpla durere de cap este in mod cert o tumora cerebrala, un junghi in piept e semnul unei boli de inima, durerile de stomac inseamna ulcer gastric si asa mai departe. Evident, examenele medicale dovedesc ca, de fapt, totul este in regula. Iar daca bolnavul s-a dus la medic pentru inima si specialistii ii confirma ca totul este in regula, atentia acestuia se muta, inconstient, pe alt organ.

In curand va suferi de ulcer, ciroza, pietre la rinichi etc. Sau ramane convins ca medicii s-au inselat si ca el sufera, intr-adevar, de ceva grav, dar ca ei nu pot descoperi despre ce anume este vorba. Bolile exista doar in mintea lui, insa putem spune ca asemenea persoane sufera totusi de o boala: ipohondria. Si se pare ca aproximativ 5-6% din populatie este afectata de aceasta maladie, in special barbatii. Nu trebuie uitat faptul ca ipohondria se poate transmite de la parinti la copii.

Micutii hiperprotejati, care sunt dusi la consult de la un medic la altul pentru orice fleac, vor deveni peste ani acei adulti care bat la usa specialistilor solicitand cele mai sofisticate examene medicale si tratamente. Intr-un cuvant, ei isi vor manifesta exagerat orice mica suferinta, reala sau nu, exasperandu-i pe cei din jur.

Ipohondria si anxietatea

Nu este deloc usor de trait in compania unor ipohondri. Aceste persoane sunt dificile, chiar exasperante prin faptul ca mereu se plang de cate o suferinta sau durere. Cei din jur vor incepe sa-i evite, iar izolarea le amplifica si mai mult starea de rau. Si cum ipohondrul e convins ca este grav bolnav, nu foloseste la nimic sa-i repeti: N-ai nimic. Solutiile? Rabdarea si crearea unui ambient cat mai sigur, care sa-i diminueze anxietatea. Si, evident, un tratament adecvat.

Bolnavii inchipuiti au nevoie de ajutor de specialitate. Pentru specialisti, ipohondria este cel mai adesea legata de anxietate. Anxietatea poate fi diminuata prin administrarea unor medicamente anxiolitice sau chiar antidepresive, dar conflictul emotional care a condus la aceasta stare trebuie rezolvat cu ajutorul sedintelor de psihoterapie. Toate acestea il vor ajuta pe pacient sa nu mai intre in panica la fiecare mica indispozitie.

Este posibil, apoi, ca un stres puternic sau o stare de oboseala intensa si indelungata sa determine o recadere, dar odata ce conflictele emotionale au fost depistate este mult mai usor sa se trateze problema.