Intr-o zona de podgorii a Vrancei, unde colinele isi dau mana cu sesurile dinspre sud, este asezat un satuc cu 25 de case purtand numele scriitorului Alexandru Vlahuta, acolo unde a avut o proprietate (casa si vie) ultima sotie a lui Vlahuta. Expozitia memoriala ocupa tot parterul si etajul imobilului, cu aspect de vila boiereasca, obisnuit in zona subcarpatica.
Date biografice
Al. Vlahuta s-a nascut la Plesesti-Vaslui, in 1858, intr-o familie cu sapte baieti si o fata. Abia a putut face liceul la Barlad. A ocupat slujbe fara importanta. A avut doua casnicii, nefericite. In 1912, s-a retras la proprietatea de la Dragosloveni a celei de a treia sotii, Ruxandra Galca, dar a venit razboiul si au plecat in refugiu, in Moldova. Dupa razboi, s-a stins curand la Bucuresti, in 1919.
Vocatia de gazetar
Exista aici o multime de obiecte si exponate, din care ni se limpezesc directiile activitatii lui Vlahuta. Aflam ca, inca din vremea liceului, a scris versuri si a publicat cateva in revista Lira romana (1880). Apoi s-a apucat de gazetarie, editand el insusi revista Armonia, pe cand se afla la Targoviste (1881-1883). Exponatele ne releva faptul ca va deveni un gazetar extrem de activ, ca va colabora la numeroase publicatii, ca el insusi a creat revista saptamanala Viata (1893-1896), al carei directorat l-a impartit cu V.A. Urechia si in care a polemizat cu socialistii. Din 1901 pana in 1903, impreuna cu George Cosbuc, va conduce renumita revista Samanatorul. Muzeul dispune de fotocopii dupa titluri de periodice si chiar exemplare din ele.
Poet si prozator
Sunt aici si volumele de debut ale scriitorului: Nuvele (1886) si Poezii (1887), in care dovedeste orientare catre aspectele triste ale vietii, melancolie de epigon eminescian, fara sa posede arta creatiei majore, si, cu toate acestea, s-a bucurat de mare succes printre contemporani. Un nou volum de poezii va da la iveala in 1896: Iubire. Foarte fecund a fost in proza, publicand multe carti de schite si nuvele, pe care le vedem expuse in diferite editii si din care retinem: Din goana vietii (1892), Icoane sterse, Clipe de liniste, Din durerile lumii, File rupte, La gura sobei s.a.
In 1893, tocmai el, admiratorul poeziei lui Eminescu, a luat atitudine in contra „Curentului Eminescu“ (a pesimismului sau), intr-o conferinta la Ateneul Roman, la finele careia ideile au fost puse si in versuri: „Unde ni sunt visatorii?“ Ambele documente au avut un larg rasunet in lumea artei literare si au reusit sa incurajeze si sa stimuleze alte orientari poetice.
Al. Vlahuta si-a incercat norocul si in roman, publicand, in 1894 – Dan – o carte dezolanta prin introducerea personajului de intelectual neadaptat si invins social, lipsit de adancime si de stilul adecvat prozei realiste. Din tot ceea ce a scris Alexandru Vlahuta, cea mai importanta opera a sa, care-i cinsteste memoria este Romania pitoreasca (1901), o carte de bun nivel artistic si de educatie patriotica originala. Admiratorul pictorului Grigorescu Lucrarea Pictorul Nicolae Grigorescu – viata si opera (1910), este mai mult o monografie sentimentala, de amator pasionat doar de domeniul picturii.
Ca piese deosebite, intre exponate, se mai remarca un act de aducere din Franta a tablourilor lui Grigorescu, o scrisoare catre ministrul Spiru Haret, in care se vorbeste de aparitia Romaniei pitoresti, testamentul scriitorului si multe fotografii cu nedespartitii prieteni: Delavrancea si Caragiale.
Micuta Casa Memoriala, la Manastirea Agapia Creatorul celebrei Romania pitoreasca mai are la Manastirea Agapia, unde-si petrecea verile, inca o casa memoriala foarte modesta. O mentiune ar fi ca ambii parinti i s-au calugarit la batranete. Alexandru Vlahuta a fost o figura populara si apreciata de contemporani, mai ales pentru rolul de animator cultural, de descoperitor si indrumator al tinerelor talente.
