Remake al unui film cu acelasi titlu, lansat in 1972, “Ultima casa pe stanga” face sala sa sara in aer. De spaima! E un horor veridic, plin de tensiune, asemanator cu “Eden Lake”, un produs britanic recent, care ne descria aceeasi lupta terifianta intre persoane normale si monstri de natura umana.

Pelicula din ’70 a luat nastere sub bagheta celebrului Wes Craven, legenda care revine si pe genericul filmului din 2009, aici ca producator. Recunosc, nu am vazut originalul, lucru pentru care ma bucur. De ce? Necunoscand foarte multe detalii despre intriga am putut gusta din plin o poveste cum rar intalnesti in filmele de azi.

Pelicula poate fi impartita in doua. Prima parte cuprinde prezentarea personajelor si motivul pentru care se ajunge la faptele incredibile din final. Partea a doua este o lupta in care spectatorul este tinut ca pe jar, cu inima cat un purice, sperand din tot sufletul ca cei pe care ii vad ca victime sigure sa poata iesi din incurcatura.

Revin la personaje. Avem intai de toate familia Collingwood, formata din fiica Mari (Sara Paxton – “Sydney White”) si cei doi parinti, Emma (Monica Potter – “Lower Learning”) si John (Tony Goldwyn – “The Last Samurai”). Cei trei se retrag, pentru cateva zile, undeva la casa de la tara, pe marginea unui lac, cautand o binemeritata gura de aer proaspat dupa activitatea obositoare din oras. Tot in prima parte facem cunostinta cu o gasca criminala formata din liderul Krug, si acolitii sai, Francis si Sadie. Acestia din urma reusesc inca din debut sa ucida doi politisti care il retineau pe Krug. Ca aventura sa poarte titlul de sus, fugarii se ascund in apropierea locurilor in care familia Collingwood isi petrece mini vacanta. Am uitat sa-l amintesc pe Justin (Spencer Treat Clark – “The Babysitters”), fiul liderului gastii criminale, baiat cu un temperament total diferit de cel al parintelui sau.

Justin este cel care o intalneste pe tanara si atragatoarea Mari, iesita in oras pentru a revedea o veche prietena, si o aduce, neintentionat, in “gura lupului”. Adica a lui Krug, cel care este cautat de toata politia si care prefera sa le ia drept ostatice pe cele doua. Un fel de asigurare. Normal, fetele incearca sa evadeze provocand un accident de masina si de aici incepe iadul.

Lupta, crima, viol, din nou evadare, iar crima, cel putin asa credem… Inima ne bate puternic in piept. Stangem pumnii si incercam sa respiram regulat in aceste momente de acalmie. Nu dureaza insa mult. Grupul celor patru, infractorii si fiul, isi continua drumul. Fara masina de data aceasta. Inevitabil, ajung la casa din titlu, cea in care locuiesc chiar parintii victimei de mai devreme. Insa ei nu stiu acest lucru. De altfel, nici cei doi soti Collingwood nu realizeaza ca au in fata cateva fiinte de cea mai joasa speta, care tocmai le-a batjocorit fiica.

Tensiunea este infernala. Ma opresc aici cu detalii, dar nu pot sa nu adaug cateva laude unei productii cu un titlu poetic dar plina de actiune, disperare, razbunare, care trebuie sa castige mai multi privitori. Printre ei trebuie sa fiti si voi, cei care ati parcurs randurile de mai sus. Daca sunteti deschisi unui thriller epuizant nu veti regreta minutele petrecute in fata ecranului. Pe mine m-a surprins intr-un mod extrem de placut acest “The Last House on the Left”, cum sper sa o faca tot mai multe pelicule de acum inainte. Sunt sigur ca si voi veti simti aceleasi sentimente cand il veti alege pentru o seara mai acatari.