Cuplurile care isi doresc mai mult de doi copii sunt tot mai rare, iar cele mai multe nu vor decat unul singur.

Fenomenul copilului unic este frecvent in zilele noastre. Nici nu e de mirare: locurile bune de munca nu se gasesc prea usor, o sarcina poate frana ascensiunea profesionala, costurile pe care le presupun cresterea si educarea unui copil sunt tot mai ridicate, rata divorturilor este in crestere, femeile tind sa devina mame la o varsta mai inaintata decat altadata, sunt tot mai frecvente problemele de fertilitate etc.

Educatia isi spune cuvantul

Multa vreme, doar familiile numeroase erau considerate adevarate. De aceea astazi exista ideea preconceputa ca un copil unic este un mic despot, un rasfatat, un egoist. Aceasta reputatie proasta care stigmatizeaza copiii unici si ii face pe parinti sa se simta vinovati este insa nemeritata. Copilul unic nu este diferit de ceilalti. Si nici parintii nu sunt. Este important ca parintii sa nu se simta vinovati pentru ca au doar un singur copil. Decizia le apartine in totalitate si poate ca nu intotdeauna le este usor sa ia o asemenea hotarare. Insa fiecare familie are propriile motive si argumente.

Pentru a nu face greseli in educatia copilului, trebuie doar sa nu cada in inspita de a-i supraevalua capacitatile intelectuale, sa evite sa-l trateze ca pe un mic adult, sa aiba asteptari realiste privind reusitele lui. Si, bineinteles, sa reziste tentatiei de a-l proteja excesiv, de a incerca sa rezolve orice mica problema pe care copilul ar fi putut sa o descurce singur. Un alt aspect important de care trebuie sa tina seama familiile cu un singur copil: sa-l incurajeze sa aiba relatii sociale si cu alte persoane din afara familiei.

Sa socializeze cu alti copii de varsta lui, sa aiba contacte cu vecinii, verisorii, prietenii… Parintii nu trebuie sa devina unicii parteneri de joaca ai micutului. Pentru a avea prieteni, trebuie sa invete sa imparta cu altii ce are. Fa-ti timp pentru a-l invata despre schimb: ii dai o jucarie noua doar daca si el, la randul lui, iti da una dintre jucariile sale. De asemenea, invata-l cum sa reactioneze daca e refuzat.

Pentru a-i compensa sentimentul de singuratate, deseori parintii ii ofera copilului un animal de companie pe care el sa-l ingrijeasca. Este o idee excelenta, caci animalele de companie sunt buni companioni si buni… confidenti. Dar, chiar si asa, contactele sociale ale copilului trebuie continuu incurajate.

Avantaje

* Copilul unic beneficiaza de toata atentia si dragostea parintilor sai. In plus, acestia dispun de mai multe resurse materiale si de mai mult timp pentru copilul lor decat parintii din familiile numeroase.

* Adeseori, copilul este inclus in activitatile celor mari pentru ca parintilor le vine mai usor sa-l ia cu ei. Astfel, inclus inca de la o varsta frageda in universul adultilor, el are uneori o maturitate intelectuala si un nivel de limbaj mai dezvoltat decat cei de aceeasi varsta.

* Copilul unic este adeseori integrat in conversatiile parintilor, care tin cont de opinia sa atunci cand iau o decizie de familie. In consecinta, el capata o mare incredere in fortele proprii.

* Nefiind nevoit sa-si imparta dulciurile sau jucariile cu fratele sau sora, nu are ocazia sa experimenteze sentimentul de rivalitate fraterna.

* Pentru ca nu-si imparte parintii, copilul nu se simte in competitie si leaga o relatie afectiva extrem de puternica cu ei. * Acesti copii devin mult mai repede autonomi si responsabili.

Dezavantaje

* Desi pare greu de crezut, copilul s-ar putea simti coplesit de atata atentie si de sperantele parintilor. Stie ca este singurul care poate indeplini dorintele lor, iar acest lucru poate deveni o povara.

* Exista riscul sa devina perfectionist si sa-i fie teama ca-si va deceptiona parintii, mai ales daca acestia au asteptari prea mari. Se simte responsabil sa le rasplateasca increderea, incercand sa nu dea niciodata gres: un efort si o responsabilitate prea mari pentru un copil.

* Neavand la indemana un partener de joaca, se poate simti adeseori singur.

* Absenta rivalitatii fraterne, desi are partile ei bune, poate deveni o sursa de conflict in cadrul relatiilor sale cu alti copii. Obisnuit sa beneficieze de toata atentia parintilor, nu accepta prea usor ca prietenii sai de aceeasi varsta sa se situeze pe picior de egalitate cu el. De aceea este posibil sa-si gaseasca cu greu locul in sanul grupului de prieteni.

* Copilul unic nu prea suporta frustrarile si nu se spune cu usurinta regulilor. Parintii trebuie sa-i stabileasca anumite reguli si sa vegheze la respectarea lor, altfel exista pericolul ca micutul sa intampine greutati la adaptarea in colectivitate.