Sangerarile (hemoragiile) digestive, definite ca pierderea de sange prin tubul digestiv, pot reprezinta un eveniment major pentru orice pacient.

Asemenea evenimente definesc, uneori, o urgenta medicala/chirurgicala, ceea ce creaza panica pacientului si anturajului si de aceea ii alerteaza frecvent pe acestia si ii impinge spre solicitarea de urgenta a sprijinului medical.

Sunt numeroase afectiuni ce pot determina pierderea de sange prin unul din extremitatile tubului digestiv, adica prin orificiul superior digestiv (gura), sau/si prin orificiul inferior al tubului digestiv (rect).

Sangele evidentiat la nivelul unuia/ambelor orificii digestive, in stare proaspata, adica sange rosu, creaza cele mai mari alerte pacientului si anturajului.

Sangerarile de la nivelul esofagului, stomacului si intestinului subtire (duoden, jejun, ileon) sunt considerate ca fiind din categoria hemoragiilor digestive superioare, iar cele situate la nivelul intestinului gros (cec, colon ascendent, colon trensvers, colon descendent si rect) sunt clasificate ca fiind hemoragii digestive inferioare.

Exista numeroase moduri de eliminare/evidentiere a sangerarii digestive si de aceea si de definire a unor asemenea situatii:

• hematemeza, reprezinta eliminarea, pe gura, ca varsatura, a sangelui proaspat (rosu) sau digerat (asemanator zatului de cafea),

• melena reprezinta eliminarea, prin scaun, de sange (minim 50-60 ml./zi) digerat (de sucurile digestive), de culoare negru-pacura, de aspect noroios, lucios si cu miros fetid. Poate fi singurul semn de boala, sau sa urmeze unei hematemeze,

• enteroragia, reprezinta eliminarea de sange de la nivelul intestinului,

• rectoragia, reprezinta eliminarea de sange proaspat (rosu) de la nivelul rectului.

Sangerarea se evidentiaza ca hematemeza si/sau ca melena daca aceasta are loc la nivelul esofagului, stomacului si primei parti a duodenului (prima parte a intestinului subtire), iar ca melena si enteroragie/rectoragie se manifesta sangerarile situate dupa prima parte a duodenului, pana la rect, inclusiv.

In functie de sursa de sangerare hemoragiile digestive pot fi determinate de extrem de multe cauze, dintre care pot fi citate, in acest articol, doar unele din ele, considerate mai frecvente:

afectiunile tubului digestiv, deci boli ale esofagului (traumatisme, corpi straini, ulcere, varice, hernia hiatala, tumori benigne sau maligne), ale stomacului (ulcer, gastrita, diverticulita, tumori benigne si maligne, corpi straini, lues gastric, tuberculoza gastrica, duodenite), ale intestinului subtire/gros (ulcer, enterita ulcerativa, tumori benigne si maligne, infarct intestinal, necroza acuta hemoragica a intestinului, diverticuli, polipoza, tuberculoza intestinala, boala Crohn, angiomatoza intestinala, parazitoze intestinale, hemoroizi, endometrioza colonului),

afectiuni ale pancreasului (pancreatita acuta necrotico-hemoragica, boli cronice ale pancreasului),

afectiuni ale ficatului (ciroza hepatica, neoplasmul hepatic),

afectiuni ale splinei (anevrismele arterio-venoase splenice),

afectiuni sanguine (afectiuni genetice, afectiuni maligne),

alte cauze patologice (socul, insuficienta renala cronica).

Cu toate eforturile medicilor pentru aflarea sursei hemoragiei digestive, sunt cazuri (cam 10-15% din pacienti), la care nu se descopera originea sangerarii, nici la prima internare, nici la cele ulterioare.

Numarul mare de afectiuni ce pot determina sangerari abdominale creaza dificultati de precizare a diagnosticului si de aceea s-au imaginat numeroase moduri de investigare a tubului digestiv – in afara celor de investigare a sangelui si a urinii, ce evidentiaza rasunetul afectiunii asupra organismului, sau chiar cauza hemoragiei digestive-, ca de exemplu ecografiile (abdominale, intradigestive, ecotermografia), endoscopice, radiologice (cu substanta de contrast sau fara asemenea substanta), operatie (uneori, pentru ca diagnosticul nu este lamurit de toate analizele efectuate, se apeleaza la aceasta metoda pentru o investigare directa a organelor din cavitatea abdominala si pentru aplicarea eventuala a unui tratament local).

O masura importanta, pana se ajunge la spital, este acordarea primului ajutor, pentru sustinerea functiilor organismului, de catre tratamentul instituit de personal calificat, informat si antrenat.

Unitatea spitaliceasca ce va acorda asistenta medicala unor asemenea bolnavi trebuie sa fie dotata corespunzator, pentru ca asemenea afectiuni pot deveni rapid irecuperabile. Este necesara o echipa de specialisti din diferite ramuri medicale (internist, chirurg, reanimator, endoscopisti, radiologi, laborator de analize performant), sustinuti de cadre sanitare (asistente medicale, infirmiere) numeroase si bine pregatite profesional.

Instituirea rapida a tratamentului curativ (medicamentos, de reanimare, chirurgical) garanteaza vindecarea rapida.

Recuperare ulterioara dupa evenimentul hemoragic, va impune aplicarea unui regim alimentar, a unui regim de viata si a unui regim de munca adecvat.

NU pot fi numite ca fiind hemoragii digestive urmatoarele feluri de evidentiere a sangerarilor:

epistaxisul, care reprezinta eliminarea de sange proaspat din zona interna a nasului (cel mai frecvent) si posibil de la nivelul sinusurilor,

gingivoragia, deci eliminarea de sange (proaspat) de la nivelul gingiilor (cantitatea nu poate fi mare, ceea ce alerteaza mai greu pacientul, dar frecventa evenimentelor poate fi mare si modifica astfel rezultatele analizelor ce urmaresc eliminarile de sange prin scaun),

pierderea de sange din faringe, frecvent de la nivelul zonei amigdalelor, deci pierderea de sange de la nivelul zonei unde se intersecteaza caile respiratorii cu tubul digestiv (cantitatea nu este mare, dar poate fi repetitiva si deoarece apare mai frecvent la copii, pentru anturaj este perceputa ca un eveniment extrem de dramatic),

pierderea de sange din caile respiratorii, deci sange provine din caile respiratorii, frecvent de la nivelul zonei superioare respiratorii, dar pentru ca aduce aminte colectivitatii de afectarea tuberculoasa a plamanului, care era de mare gravitate/mortalitate in trecut, determina alertarea rapida a pacientului si anturajului (azi sangerarea de acest fel este mai frecvent legata de cancerul pulmonar, care devine o boala destul de frecventa prin poluarea atmosferica, la locul de munca si prin fumat).