In practica medicala pneumologia (sau pneumoftiziologia – ca sa includem si tuberculoza) reprezinta o ramura de sine statatoare a medicinei interne, prin numarul ridicat, frecventa si amploarea afectiunilor aparatului respirator. Pentru o abordare mai simpla, acestea pot fi impartite in afectiuni infectioase si noninfectioase.

Infectiile aparatului respirator cuprind afectiuni ale cailor aeriene (trahee, bronhii – conductele prin care aerul atmosferic ajunge pana la plamin), caz in care se numesc traheobronsite sau bronsite,

afectiuni propriu- zise ale plaminului: pneumonii (acute sau cronice), abcese si afectiuni ale foitelor pleurale (pleurezie, empiem, pneumotorax etc.).

Traheobronsitele pot fi determinate de virusuri sau bacterii si in functie de durata afectiunii 1-2 saptamini sau mai multe luni, pot fi acute sau cronice. Atunci cind agentul declansator este un virus, ele se denumesc prin termenul de traheobronsite virale. Acestea sunt afectiuni acute (in urma tratamentului simptomatic – adica adresat acuzelor: tuse, durere in git, febra, etc- dispar in 1-2 saptamini). Bronsitele pot fi acute sau cronice (durata peste 3 saptamini, se pot intinde pe luni sau ani cu perioade de acalmie si recaderi). Cel mai frecvent sunt determinate de bacterii. Atit traheobronsitele cit si bronsitele pot avea si alta cauza decit infectioasa, de exemplu expunerea la noxe (pulberi sau gaze iritante) sau fumatul (BPOC- bronhopneumonia obstructiva cronica).

Pneumonia este definita ca o inflamatie a plaminului data de agenti infectiosi: virusuri, bacterii, fungi sau paraziti sau neinfectiosi: agenti chimici, aspiratid de singe, alimente (de obicei dupa efortul de varsatura), iradiere sau procese autoimune. Abcesul pulmonar apare cel mai frecvent ca o complicatie in evolutia unei pneumonii, dar si ca urmare a infarctelor pulmonare, a bolilor maligne (cancer abcedat), a proceselor degenerative din silicoza (boala profesionala, urmarea expunerii indelungate la siliciu), dar si in urma unei bronsiectazii.

Dintre bolile infectioase pulmonare, tuberculoza (TBC) ocupa un loc aparte atit prin amploare (boala cu larga raspindire in populatie), dar si prin intensitatea simptomelor, si durata evolutiei. Este o afectiune care se transmite in cea mai mare proportie (peste 90%) pe calea aerului, sursa de bacilli fiind omul bolnav. Simptomele pot aparea progresiv, in saptamini sau luni intirziind prezentarea la medic.

Dintre afectiunile noninfectioase, cel mai frecvent intilnit este cancerul pulmonar. Apare de obicei la personane fumatoare, riscul de dezvoltare fiind proportional cu numarul de tigarete fumate/zi si numarul de ani de fumat. Evolutia este mai lent sau mai rapid progresiva (in functie de tipul de cancer – microcelular sau nonmicrocelular) spre determinarea de metastaze, in lipsa unui diagnostic precoce si a unui tratament tintit (chirurgical si oncologic). Tumorile benigne pulmonare se dezvolta lent si necesita sanctiune chirurgicala daca volumul ocupat impiedica o respiratie normala.

Bolile profesionale sunt acele afectiuni care apar in urma expunerii indelungate la noxe la locul de munca. Expunerea trebuie sa fie (de obicei) peste 10 -15 ani pentru a aparea o astfel de afectiune. Cele mai frecvente substante implicate sunt pulberile de siliciu, carbine, azbest, aluminiu, staniu, fier, metale grele, in, bumbac, cinepa, faina de cereale, dar si gaze si vapori iritanti sau iradiere. Afectiuni asemanatoare pot fi decansate si de noxe casnice (fum de la sobe neprotejate, gaze de butelie, azbestul din materialele de constructie, mucegaiuri).

Alte afectiuni noninfectioase, cu o frecventa crescuta in populatie sunt: bolile autoimune, infarctul pulmonar, hipertensiunea pulmonara, afectiuni ale peretelui thoracic (osoase, muscular), boli neuromusculare cu afectare respiratorie, boli congenitale