Armatele Iranului, Rusiei si Chinei au inceput manevre navale neobisnuite de patru zile in Oceanul Indian si Golful Oman, portile care duc catre Golful Persic, unde circula o cincime din petrolul consumat in lume. Atat Rusia, cat si China mentin legaturi stranse cu Teheranul, dar si cu Arabia Saudita, care nu se limiteaza la domeniul comercial si energetic.
Participarea trupelor sale la aceste exercitii confirma clar ca China nu are doar interese comerciale in Orientul Mijlociu, spre supararea SUA. Washingtonul a facut cunoscut in ultimii ani, fara echivoc, diferitelor tari din regiune, inclusiv Israelului, ca nu vede cu ochi buni patrunderea superputerii asiatice in tari care pana de curand se invarteau pe orbita exclusiva a Statelor Unite.
Un purtator de cuvant chinez a spus joi laconic ca exercitiile, care vor include participarea unui distrugator chinez si a trei nave rusesti, constituie un „schimb militar normal” care „nu are neaparat legatura cu situatia regionala”, intr-o aparenta aluzie la duritatea sanctiunile impuse de Statele Unite odata ce presedintele Donald Trump a abandonat acordul nuclear cu Teheranul semnat de Barack Obama in 2015.
In ultimele luni, Washingtonul a avertizat in repetate randuri Israelul ca colaborarea sa cu chinezii, in special in portul Haifa, care din 2021 va fi condus de specialisti chinezi, constituie un pas nejustificat si periculos pentru securitatea nu numai a SUA, ci si a Israel.. Americanii au amenintat ca vor interzice ancorarea navelor Flotei a sasea pe teritoriul israelian odata ce acesta va intra sub control chinez.
Israelul este intr-o situatie dificila. Pe de o parte, tehnologia avansata chineza care isi are nava amiral in portul Shanghai este foarte apetisanta. Introducerea unei astfel de tehnologii in Haifa va reprezenta un progres si o eficienta fara precedent pentru administratia portuara israeliana, precum si o reducere semnificativa a numarului de lucratori. Pe de alta parte, israelienii sunt constienti de avertismentul ca chinezii isi vor folosi prezenta in scopuri de spionaj.
Beijingul vrea sa se inteleaga cu toate tarile, pana de curand in scopuri mai ales comerciale. Cu doar cateva saptamani in urma s-a stiut ca Siria a oferit Chinei participarea la proiecte comerciale si de infrastructura mari, propunere care este studiata la Beijing. In acest caz, izolarea suferita de guvernul de la Damasc, promovat de SUA si Israel, i-a fortat pe sirieni sa-si arunce undita in apele avidului gigant asiatic.
In ceea ce priveste Iranul, ministrul de externe Javad Zarif a vizitat, in august anul trecut, Beijingul pentru a prezenta un program de investitii in valoare de 400.000 de milioane de dolari care a starnit interesul chinezilor. Planul, in conformitate cu gigantica initiativa chineza cunoscuta sub numele de „One Belt, One Road”, prevede dezvoltarea si modernizarea unor sectoare mari ale economiei si infrastructurii iraniene pentru a conecta Asia de Europa.
In ceea ce priveste Iranul, acest proiect ambitios, care a fost raportat initial de Petroleum Economist, i-ar fi interesat cu siguranta pe europeni, dar dupa decizia lui Trump de a abandona acordul nuclear, europenii au ramas neputinciosi de doua lumanari, incapabili sa se articuleze. o politica externa (sau interna) care este valabila pentru propriile interese. Odata ce europenii au fost abandonati, chinezii au vazut in proiectele iraniene o oportunitate pe care nu sunt dispusi sa o lase sa treaca.
O expansiune cu interese militare
Dar expansiunea chineza, care pana de curand era exclusiv comerciala, are si culori militare. Beijingul planuieste sa trimita 5.000 de oameni de securitate in Iran (un personal privat, desi logic va fi intr-un fel legat de armata chineza) care in principiu vor garanta siguranta muncitorilor chinezi, dar care la un moment dat ar putea opri un ipotetic atac american. si/sau Israel in functie de locurile in care este desfasurata forta.
China importa aproape un milion de barili de petrol iranian pe zi la preturi foarte avantajoase, cu o reducere de pana la 32%. Pentru a ocoli sanctiunile pe care administratia SUA le impune tarilor care importa petrol din Iran, chinezii nu platesc pentru asta cu dolari, ci cu valute din tari terte pe care le au in rezerve.
Potrivit Global Construction Review, China participa la proiecte de dezvoltare legate de petrol si gaze iraniene. Din cauza blocadei impuse de Trump, chinezii au devenit un fel de monopol atunci cand vine vorba de furnizarea de echipamente in aceste sectoare. In plus, China va construi noi conducte de petrol si drumuri investind 120 de miliarde de dolari in Iran. Una dintre conducte va transporta gaze catre Turcia, o tara care sfideaza si sanctiunile Washingtonului.
Adaugati la toate acestea exportul tot mai mare de produse manufacturate chinezesti catre toate tarile din Orientul Mijlociu si obtineti o imagine a patrunderii strategice a Beijingului in regiune in crestere, spre supararea Statelor Unite. Mai ales daca se tine cont de faptul ca acum un deceniu investitiile chineze in regiune erau de aproximativ 1.000 de milioane de dolari si astazi au crescut exponential in aproape toate zonele si practic in toate tarile.
