Sambata, 25 august, Opera Nationala din Bucuresti isi intampina oaspetii la primul sau concert in aer liber. Esplanada din fata cladirii s-a transformat in scena. Orchestra Operei care a repetat pana acum cateva momente instrumentale din concertul care va urma, asa ca sa ne bucuram in avanpremiera de seara aceasta, este deja pregatita pentru prima arie.
 
Asteptam sa vina Adrian Iorgulescu, ministrul culturii. Pana atunci insa, mai este timp, asa ca ne bucuram de priveliste, de baloanele inscriptionate special pentru acest eveniment si mai schimbam o vorba cu amicii din preajma. Langa mine este actrita Rodica Mandache. La fel de draguta ca de obicei, copil sensibil in trup delicat de femeie. Imi povesteste despre spectacole ale operelor din Munchen, Budapesta, Londra si alte colturi de lume, unde a urmarit cateva reprezentatii, in acelasi decor natural.. Ne necajim putin pentru ca la noi cultura e inca o Cenusareasa, dar speram ca intr-o buna zi, nu prea indepartata, sa i se potriveasca condurul si sa straluceasca, macar asa cum era odata.
 
Dar iata ca apare ministrul, intampinat de Catalin Arbore, directorul general al Operei Nationala. Cei doi urca pe scena. Operatorii tv, fotoreporterii incep sa se agite, reflectoarele se aprind si cei doi urca pe scena amenajata, cum spuneam, in fata cladirii , pe esplanada.Inttre timp s-au mai adus scaune la protocol, pentru oaspetii din strainatate.
 
Cuvinte putine si de o parte si de alta. Semn ca toata lumea asteapta sa inceapa concertul, inclusiv ministrul, caruia i-a trecut raguseala care il chinuia acum cateva zile . Orchestra ataca prima partitura. Inceput in forta, primul eveniment in aer liber al Operei ne face sa ne infioram de frumusetea primei parti a poemului simfonic, Carmina Burana, de Carl Orff, O FORTUNA. Corul este la inaltime, ca de obicei, si transmite celor peste 2000 de oameni prezenti acolo, solemnitatea clipei prin solemnitatea piesei si perfectiunea interpretarii. Bulevardul Kogalniceanu rasuna de aplauze.
 
Pe rand, solistii Operei vin in fata publicului cu vocile lor, cu talentul lor, cu pasiunea lor . Sufletele vibreaza, se simte in aer emotia si bucuria daruite de muzica. Verdi, cu Rigoletto, Nabucco, Puccini, exceptionala arie E LUCEVAN LE STELLE de la finalul operei Tosca, Boema, Mozart, Flautul Fermecat, Figaro, Mascagni , Cavaleria Rusticana, Paiate, Leoncavalo,Faust, Cenusareasa, Gounod, Offenbach cu Povestirile lui Hoffmann, Rossini, Bellini cu Casta Diva, Romeo si Julieta, Zingarella,Corul Tiganilor de Verdi, Aida, La Donna e Mobile, Celebra arie a toreadorului si superba Habanera din Carmen de Bizet, Il Trovatore de Verdi… Si altele, care de care mai frumoase si mai aplaudate.
 
La Promenada Operei , cum au numit realizatorii acest regal, au incantat cu o interpretare de zile mari solisti lirici dintre cei mai cunoscuti. Oana Andra, Ionut Pascu, Sorina Munteanu, Mihaela Stanciu, exceptionala, Mariana Colpos, o voce deosebita ca si Ecaterina Tutu, sau Dorina Chesei. Ei bine, pe scena de pe esplanada, a cantat Felicia Filip, artista desavarsita, si apoi au fost greii,basul Pompeiu Harasteanu care , cu o cariera impresionanta in urma, 60 de ani de opera, a facut sa vibreze parcul nu doar cu vocea sa puternica, clara, dar mai ales printr-o interpretare de o expresivitate si de un profesionalism rar intalnite. Si au fost baritonii Iordache Basalic si Stefan Ignat, cele mai bune voci la ora actuala in muzica lirica romaneasca, vedetele acestui mare concert.
 
Cei doi solisti, au oferit publicului prezent sambata seara la Promenada, un adevarat regal interpretativ si artistic. Dar si momente pline de gratie si umor , la final, cand , asa cum este deja traditia, concertul s-a incheiat cu aria balului din La Traviata de Verdi si sau ciocnit cupe cu sampanie intr-o atmosfera de sarbatoare, o sarbatoare reala, nu doar sub lumina reflectoarelor, ci si jos, in parcul plin de oameni, care au bisat si au ascultat inca odata aria de final , in picioare , fredonand si valsand impreuna cu artistii.
 
Aplauzele de final, au incalzit inima Bucurestiului, pentru ca se simtea in ele incarcatura emotionala, bucuria sufletului in fata unui impresionant act de cultura si de frumusete. Bucurestiul avea nevoie de asa ceva, Bucurestiul a fost si este o capitala europeana, unde se nasc valori, infloresc si fac din arta crez.. Este o initiativa extraordinara aceasta de a organiza astfel de concerte ale Operei in aer liber. Au un farmec aparte aceste intalniri de suflet intre artisti si spectatori, intr-un cadru de basm, unde spiritul zboara liber si emotia ramane necenzurata.
 
VIVA OPERA va merge la Sibiu, capitala culturala europeana 2007, unde va avea loc intre 15 si 21 octombrie, GALA DE OPERA, eveniment marcat si de participarea Operei de Stat din Viena, si cea a Academiei Baroca Europeana din Ambronay. Dupa finalul apoteotic, spectatorii nu au plecat imediat, asa cum se intampla de obicei la terminarea unui spectacol. Ne era greu sa ne despartim de aceasta seara de vis si frumusete, oferita de Opera Nationala din Bucuresti, de solistii operei, corul de exceptie, al carui parinte, as spune, este maestrul Stelian Olariu , si orchestra , un ansamblu de muzicieni care ating, impreuna, perfectiunea, sambata seara avand la pupitru unul dintre cei mai eleganti, delicati si talentati dirijori de la noi, maestrul Iurie Florea.
 
In asteptarea unei alte seri, a unui alt regal, am plecat cu totii spre casa, insotiti de larma Bucurestiului de miez de noapte, fara , insa, a auzi ceea ce se intampla in jurul nostru, pentru ca fredoanam, fiecare, fie La donna e Mobile, fie Habanera, fie E Lucevan le Stelle. Noapte buna Bucuresti.