Strada George Bacovia nr. 63, Sectorul IV, Bucuresti. Cu putin timp in urma, s-au implinit 50 de ani de la disparitia poetului George Bacovia. Aceste randuri se vor un omagiu adus aceluia care, prin versurile sale, ne-a redat imagini inedite, de autentica plasticitate, ce curg pe melodii interioare, cum este acea bijuterie poe­tica – Note de primavara – din volumul Scantei galbene:   “Verde crud, verde crud…   Mugur alb, si roz si pur,   Vis de-albastru si de azur,   Te mai vad, te mai aud!”

Pe versuri bacoviene  

Cuplul poetic, George si Agatha Grigorescu-Bacovia, multa vreme sicanat de obligatiile profesionale (sotia a facut naveta la Bacau!), a reusit sa se stabileasca definitiv in Bucuresti, in anul 1933. Casa, o constructie miniaturala, numai cu parter, restransa ca dimensiuni, aflata intr-un cartier marginas al Capitalei, in zona Soselei Giurgiului, denota starea materiala precara a familiei.   In curte, este asezat bustul poetului.   In hol, descoperim portretul lui Bacovia, in ulei, expus alaturi de tablourile parintilor, numeroase fotografii ale scriitorului, exemplare din revista Muzica si documente publicitare privind sarbatorirea aniversarilor lui, partituri ale unor cantece pe versuri bacoviene. Tot aici se afla un cap al poetului sculptat de Ion Crisan si o macheta in ghips a unui proiect de monument pentru orasul Bacau, executata de Milita Petrascu.

Manuscrise originale  si crochiuri  

Intr-o vitrina sunt expuse opere ale lui George Bacovia, editii princeps, editii diverse, traduceri in limbi straine, manuscrise originale si un numar impre­sionant de crochiuri si desene sugestive. Daca tinem seama ca poetul canta la vioara si compunea melodii, conchidem ca avea si alte inclinatii spre arta. Poate asta explica achizitia de tablouri si statuete din muzeu.   In interior, se afla busturile in bronz ale celor doi soti, modelate de Milita Petrascu, si inregistrari ale vocii poetului citind din propriile versuri.   Camera de lucru detine mobilier vechi, degradat: un birou cu unelte pentru scris, divanul, dulapul, pipa, doua portrete ale sotiei, manuscrise si vioara.   In acelasi spatiu sunt etalate volumele de versuri ale Agathei: Armonii crepusculare – volumul de debut (1923), apoi Muguri cenusii, Pe culmi de gand, Terase Albe si o carte de memorii: Poezie si destin. Viata poetei. Documente si manuscrise atesta activitatea ei profesionala si artistica.   George Vasiliu-Bacovia (1881-1957) s-a nascut la Bacau, unde a urmat liceul, apoi Facultatea de Drept la lasi. Firea si caracterul sau l-au impiedicat sa profeseze intr-o functie juridica. S-a rezumat la slujbe insignifiante si prost remunerate. Atitudinea sa ar putea fi explicata si printr-o copilarie maladiva, cu consecinte pe viata.

 Debutat de Macedonski   

Poetul a scris versuri inca din liceu si a debutat in revista Literatorul a lui A. Macedonski, in 1898. Maestrul a fost incantat de noul talent, elogiindu-l dupa obicei.   Prin 1902, Bacovia a scris poezia Plumb, intr-o prima forma, pe care a tot cizelat-o si, abia in 1915, a citit-o in cenaclul lui Macedonski. Entuziasmat, maestrul i-a dedicat cunoscutul catren:   „Poete scump, pe frunte / Porti mandre flori de laur,/ Caci singur, pana astazi,/ Din Plumb facut- ai aur!“   Poezia avea sa dea titlul volumului de debut (1916) si sa fie asezata in prima pagina. Pentru contemporani, a fost evident ca sorgintea poeziilor bacoviene o constituie simbolismul francez si unele teme ale poeziei simboliste romanesti: orasul provincial; cenusiul si monotonia vietii de targ, „singuratatea si nevrozele, toamnele triste si primaverile cu licariri scurte“, plictiseala si „evadarea in oniric, delirul, senzatiile de ud, de gol si de funerar…“    Valoarea reala a poeziei lui Bacovia a fost descoperita abia la sfarsitul deceniului al treilea, din secolul XX, dupa care a fost cercetat profund si i s-au dedicat mai multe studii.   Mai retinem dintre volumele sale: Scantei galbene, Cu voi, Comedii in fond. Trebuie sa se stie ca poetul s-a desprins de simbolism si a realizat o poezie originala, de mare concentrare lirica, exprimand, lapidar si coerent, ideea si emotia.

Orfana Agatha Grigorescu  

Agatha Grigorescu-Bacovia s-a nascut in 1895, la Mizil. A avut o viata zbuciumata; orfana, nu si-a putut continua studiile. S-a instruit prin lectura. A fost functionara. Descoperindu-si darul de a face versuri, a lucrat la o revista literara. Abia la 23 de ani si-a inceput liceul, pe care l-a continuat cu Facultatea de Litere si Filosofie, absolvita in 1927. In 1928 s-a casatorit cu G. Bacovia.   Agatha a debutat in literatura, la revista Scena, cu un poem in proza: Cand n-oi mai fi (1918). Peste un an, a mai publicat o poezie. Toata creatia ei poetica este o palida imitatie simbolista. Inainte de a se stinge, avea in manuscris un poem, De-a lungul veacurilor, de peste 1300 de versuri…

 Vizitati si Bacaul!  

Sigur ca in muzeu predomina materialele privind personalitatea lui George Bacovia, pentru ca „poezia sa a des­chis cai noi liri­cii roma­nesti prin origi­nali­tatea substantei poetice si prin puterea de sugestie”. (Vladimir Streinu)   Pentru a va face o imagine completa asu­pra vietii si operei poetu­lui Mugurilor cenusii, vizitati si Casa memoriala George Bacovia de la Bacau.