Germanii vor merge la vot duminica viitoare cu un sentiment ciudat. Pentru prima data in 16 ani, nu este scris cine va conduce tara in urmatorii patru ani. Omniprezenta Angelei Merkel a astupat unele defecte ale sistemului care sunt acum expuse. Eternul cancelar a transmis un sentiment de soliditate si predictibilitate, de incredere in deciziile sale, pe care acum, cand se apropie numirea la urne, niciunul dintre candidati nu le poate inlocui.
Stabilitatea merkeliana se termina cu ea. Votul fragmentat, posibilitatile multiple de coalitie si absenta unui lider puternic schimba complet harta politica germana. Certitudinea face loc nelinistii.
Cu o saptamana inainte de alegeri, totul este posibil. Si cu atat mai mult cu procentul mare de indecisi. Desi sondajele ii ofera un usor avantaj social-democratului Olaf Scholz, nimeni nu exclude ca crestin-democratul Armin Laschet sa-si pastreze cancelaria pe care o detine partidul sau timp de 52 din cei 72 de ani ai istoriei Republicii Federale. De asemenea, este imposibil de anticipat ce partide vor intra in Guvern. De la liberali la post-comunisti din Die Linke, trecand prin Verzi – mirii dispusi sa mearga la orice nunta pentru a obtine inelul – toata lumea poate face parte din coalitia care guverneaza Germania. Toate, cu exceptia extremei drepte Alternativa pentru Germania (AfD), care a fost respinsa de restul partidelor pentru orice tip de colaborare.
O alta noutate este ca liderul nu candida la realegere. Ministrii de externe au fost dati afara, nu au plecat niciodata de bunavoie. Astfel, Merkel egaleaza recordul la putere al lui Helmut Kohl, 16 ani. Dar, spre deosebire de el, pleaca fara sa fi pierdut alegerile. „Germania nu a experimentat niciodata alegeri atat de deschise. Singurul lucru sigur este ca se indreapta catre un tripartit si ca s-a evaporat posibilitatea unui cancelar verde”, rezuma profesorul de Politica Europeana Ulrike Guerot.
Umbra lui Merkel este foarte lunga. Prezenta sa a atras de voturile centriste ale Uniunii Crestin Democrate (CDU) despre care acum este clar ca au fost imprumutate. Daca sondajele nu sunt gresite, partidul sau va primi putin peste 20% din voturi, o catastrofa absoluta pentru o formatie care a considerat ca terenul sau era la 30%.
Partidul Social Democrat (SPD) poate castiga – si chiar il ridica pe Olaf Scholz la functia de cancelar – dar nici nu va avea un rezultat grozav: cei 25% dat de sondaje ar fi al treilea cel mai prost rezultat din istoria sa, departe de cel de 38 al lui Gerhard. Schroder ultima data cand SPD a castigat alegeri. Aceste procente implica disparitia practica a conceptului de partide de masa. Acronimele nu par sa mai conteze prea mult. Granitele s-au incetosat. Si sondajele arata ca intre Scholz si Laschet, cel mai putin rau este primul.
Alegatorilor nu le place niciuna dintre cele trei optiuni pe care le pot alege pe 26. Scholz, cancelar adjunct si ministru de finante al marelui guvern de coalitie, „este cel mai apropiat lucru de a fi un succesor al lui Merkel”, spune Uwe Jun, profesor de stiinte politice. la Universitatea din Trier. „Stabilitatea este un factor foarte important in Germania. Ei il cunosc, este in politica de 30 de ani”, adauga el. Nu au incredere in Laschet „pentru ca nu a fost capabil sa dea dovada de conducere”, conchide el. Candidata Verzilor, Annalena Baerbock, are lipsa de experienta si a facut greseli in timpul campaniei – amplificate de opozitie si de mass-media – care au facut-o perceputa ca neprofesionala. Daca ar depinde doar de cei mai tineri alegatori (intre 18 si 29 de ani), Germania ar avea anul acesta primul cancelar verde.
Aceste alegeri marcheaza intrarea Germaniei intr-o perioada de instabilitate? Nu neaparat. Partile de acolo poarta in ADN-ul lor nevoia de a fi de acord. Si desi este pentru prima data cand va exista un tripartit in guvernul federal, aceasta formula este comuna in State. Va fi mai greu, dar nu imposibil. „Germania intra in faza de reinventare a functionarii sistemului. Daca acestea sunt in sfarsit rezultatele electorale, ei vor trebui sa gaseasca rachitele necesare formarii unui Guvern”, spune fostul europarlamentar al Verzilor Daniel Cohn-Bendit.
Ramane doar candidatul
Noile generatii se identifica din ce in ce mai putin cu cele doua mari partide care au condus tara din 1949. Daca adaugam la asta ca in aceasta campanie nu a existat o problema centrala care sa polarizeze, asa cum sa intamplat in 2017 cu criza migratorie si intrarea al AfD in Parlament, rezultatul este ca „mai ai un singur candidat”, rezuma iunie. Criza climatica, cea mai importanta problema pentru germani conform sondajelor, nu joaca acest rol determinant, deoarece toate partidele sunt de acord ca este cea mai mare amenintare pentru tara; Difera doar prin metodele pe care le-ar folosi pentru a o rezolva.
„Inainte era o armonie intre candidat si partid. Candidatul a fost intotdeauna important si a influentat votul. Dar anul acesta este diferit. Scholz este mult mai popular decat SPD. El isi trage partidul, nu invers”, spune Peter Matuschek, seful departamentului de cercetare politica si sociala de la institutul demoscopic Forsa. Dimpotriva, CDU avea anterior avantajul unui candidat puternic. Expertii calculeaza ca cel putin 10 puncte de vot pentru conservatori s-au datorat exclusiv efectului Merkel. Fara ea, acel sprijin s-a evaporat.
Fragmentarea se va traduce in luni de negocieri complicate pentru formarea unui guvern, sunt de acord analistii. Nimeni nu exclude faptul ca Merkel va continua sa fie cancelar la sosirea anului 2022. Un tripartit complica si managementul. „Noi, germanii, suntem foarte legalisti si in contractele de coalitie totul este scris”, explica Matuschek. „Acest lucru poate duce la o anumita paralizie in urmatorii patru ani. Partile ar fi de acord asupra unui minim, ar fi de acord asupra esentialului la inceput. Dar pe urma ar fi greu sa negociezi mai departe, adica sa guvernezi”.
Laschet si Scholz, pe un roller coaster
Aceste saptamani nu au fost usoare pentru Laschet. Intentiile de vot ale partidului sau s-au prabusit de cand s-a confirmat ca el, si nu liderul bavarez mai popular, Markus Soder, va fi cel care ar aspira la cancelar. Rasul sau a fost surprins de camerele de filmat in timp ce presedintele german Frank-Walter Steinmeier se adresa victimelor inundatiilor a fost un alt cui in sicriu. Nici cele doua dezbateri televizate – a treia si ultima va ajunge duminica seara – nu l-au ajutat nici pe acesta. Si saptamana aceasta a avut o noua poticnire cu un interviu pentru copii, in care a fost vazut pierzand rabdarea cu intrebarile incisive ale a doi copii de 11 ani.
Dar nu trebuie subestimat. Au facut-o in 2017, cand au candidat la alegeri in Renania de Nord-Westfalia, cel mai populat stat al tarii si bijuteria coroanei social-democratilor. Si a inghetat zambetele rivalilor cu o victorie pe care sondajele nu o anticipasera. El a reusit sa se impuna si in acest an la primare pentru a conduce CDU, invingandu-l pe favoritul flancului conservator, Friedrich Merz.
Campania a fost ametitoare si pentru Scholz, care luni de zile a fost al treilea in intentiile de vot, in spatele Verzilor si departe de conservatori. Se parea ca partidul lui era in pragul irelevantei. Pana la jumatatea lunii august a inceput sa revina si la final a depasit deja CDU-ul. Cand alegatorii si-au dat seama ca Merkel nu mai figureaza pe afisele electorale, s-au indreptat catre candidatul cel mai asemanator cu ea. Dupa cum spune Ralph Bollmann, autorul unei biografii recente a cancelarului, ea nu trebuia decat sa „joaca sosia lui Merkel pentru a ajunge la varf”.
Ultima parte a campaniei ar putea fi complicata. Luni trebuie sa se prezinte in fata Parlamentului pentru a da explicatii despre un scandal financiar cunoscut cu doua saptamani inainte de alegeri. Parchetul Osnabruck, condus de un fost politician CDU, a perchezitionat Ministerul Finantelor si Ministerul Justitiei in cadrul unei anchete impotriva unui birou guvernamental care urmareste spalarea banilor. Desi Scholz nu face obiectul investigatiilor, cazul l-ar putea rani, mai ales ca isi aminteste de alte scandaluri care au avut loc sub mandatul sau, precum fiasco-ul Wirecard, pentru care a trebuit sa depuna si marturie, sau dosarul de frauda fiscala.
