Un peste de aur sculptat din sticla decoreaza biroul lui Dionisio R. Santiago, directorul Agentiei pentru Controlul Drogurilor din Filipine (PDEA). Sculptura, un simbol de bun augur in cultura chineza, este un cadou de la ultima delegatie oficiala de la Beijing care a vizitat Manila anul trecut. Guvernul chinez are motive foarte ingrijoratoare pentru a dori o cooperare mai stransa cu vecinul sau din Asia de Sud-Est: din 2007, numarul filipinezilor incarcerati in inchisorile din China pentru trafic de droguri a crescut de cinci ori.
Desi Beijingul nu dezvaluie cifrele oficiale ale prizonierilor din inchisorile sale, guvernul filipinez estimeaza ca exista cel putin 197 de filipinezi in inchisorile din China pentru trafic de droguri, dintre care 66, majoritatea femei, au fost condamnati la moarte.
„Imigrantii filipinezi au devenit victimele marilor carteluri de droguri din aceasta zona a Asiei. Le folosesc pe post de camile’, spune Santiago. Majoritatea filipinezilor inchisi in China sunt imigranti ilegali interceptati in porturi si aeroporturi cu narcotice pe corp sau in bagaje. ‘Mafiile le promit bani, pasaport sau viza de munca in tara de destinatie in schimbul transportului de droguri dintr-un loc in altul’, explica acest general pensionar.
Unul dintre obiectivele PDEA este dezmembrarea cartelurilor care opereaza in Filipine, „dintre care majoritatea sunt controlate de cetateni chinezi”, spune Santiago. Dovada in acest sens este ca toate arestarile efectuate de PDEA de la infiintare, in 2002, au fost ale cetatenilor de aceasta nationalitate, remarca el. Aceste mafie isi au sediul in porturile din sudul Chinei, precum Canton si Xiamen, Hong Kong si Taiwan.
De asemenea, PDEA a detectat o prezenta crescuta a traficantilor de droguri din Africa de Vest, in special a nigerienilor. Majoritatea acestora opereaza si din sudul Chinei, unde au sosit in ultimii ani mii de africani, atrasi de boom -ul relatiilor comerciale dintre tarile lor si gigantul asiatic.
Africanii intra in Filipine cu vize de turist sau „chiar se pozeaza in misionari crestini pentru a castiga increderea familiilor”, explica Derrick Carreon, ofiter de presa la agentia filipineza de control al drogurilor. In acest fel, reusesc sa-i convinga pe cei mai disperati sa se comporte ca camile. „Avem cazuri ale unor femei care au ajuns la aeroport fara sa stie macar ca le-au fost bagate droguri in geanta”, adauga Carreon.
Guvernul filipinez, in colaborare cu PDEA, a lansat diverse campanii de comunicare pentru a avertiza populatia imigranta cu privire la riscurile transportului de droguri, inclusiv mediatizarea pedepselor cu moartea impuse filipinezilor in China. Dar sarcina este dificila pentru ca multi imigranti „au deja datorii inainte de a parasi tara”, explica Maruja Asis, directorul Centrului Scalabrini pentru Studii privind Emigratia din Manila.
Imigrantii trebuie sa plateasca agentiilor de ocupare a fortei de munca minimum 80.000 de pesos (1.300 de euro) pentru a incepe procesarea vizei de munca in strainatate, „adica daca nu au dat peste un agent ilegal care i-a inselat”, spune Asis.
Legatura dintre mafia chineza si cea filipineza este cealalta problema care ingrijoreaza atat Beijingul, cat si Manila. „Atata timp cat China continua sa fie cea mai mare piata asiatica pentru consumul de droguri, legatura va fi inevitabila. Nu este nimic mai important pentru un cartel decat sa gaseasca furnizori pentru clientii sai’, spune Santiago.
Filipine s-a impus ca un centru de productie si redistribuire a drogurilor, in special shabu (metanfetamina), drogul numarul unu in regiune. Fabricarea shabu -ului nu este complicata si se realizeaza de obicei in interiorul locuintelor sau depozitelor comerciale. Se numesc „laboratoare de bucatarie”, avand capacitatea de a produce in medie 3 kilograme de metamfetamina pe zi. Pe strada, un gram de shabu costa intre 7.000 si 10.000 de pesos (intre 110 si 160 de euro). PDEA incearca sa controleze intrarea ilegala a produselor chimice necesare producerii acestui drog, precum acidul clorhidric, aduse din China.
Louis, un fost dependent de droguri si fost dealer de shabu in orasul Malolos, la doua ore de mers cu masina de Manila, isi aminteste ca intermediarii erau filipinezi, dar sefii afacerii erau intotdeauna chinezi. Cu toate acestea, „nimeni nu le-a putut detecta pentru ca erau musamalizate de politicieni, politisti sau judecatori”, spune el.
„Nu vrem sa devenim un alt Mexic sau Columbia, dar riscul exista, pentru ca aici sunt multi oficiali si politicieni implicati”, admite Carreon.
Lasand la o parte coruptia, unul dintre motivele care a facut ca arhipelagul filipinez sa devina mai usor un centru nervos pentru traficul de droguri in Asia este starea sa geografica vulnerabila: 7.100 de insule deschise catre mare, fara resursele necesare pentru finantarea supravegherii de coasta din urmaririle politiei.
