Subcomitetul Natiunilor Unite pentru Prevenirea Torturii viziteaza trei tari in fiecare an, dupa evaluarea rapoartelor periodice ale statelor parti la Conventia Torturii care raporteaza respectarea acestora.

Supraaglomerarea in inchisori a fost un factor care a cantarit decizia lui de a merge in Peru anul acesta. O misiune a efectuat 25 de vizite inopinate in inchisori si sectii de politie in ultimele doua saptamani si a reamintit Statului ca au trecut sase ani de la instalarea unui mecanism national de prevenire a acestei infractiuni, o obligatie internationala din 2006.

„Un an s-a dovedit a fi scurt pentru a stabili mecanismul, dar sase ani este prea mult”, a declarat expertul uruguayan Wilder Tayler, vicepresedinte al subcomisiei Natiunilor Unite pentru Prevenirea Torturii, in cadrul unei conferinte internationale la Muzeul Sfintei. Inchizitia, la Lima. Acest grup de lucru ONU a fost creat prin Protocolul Optional la Conventia impotriva torturii si a altor tratamente degradante.

Acest grup de lucru ONU a fost creat prin Protocolul Optional la Conventia impotriva torturii si a altor tratamente degradante, iar membrii sai viziteaza Peru pentru prima data. Dupa intalnirea cu reprezentantii guvernului vineri viitoare, acesta isi va intocmi concluziile intr-un raport. Intre timp, expertii pastreaza confidentiale observatiile si recomandarile lor.

Peru – alaturi de Guatemala, Brazilia, Bolivia si Panama – este una dintre putinele tari din America Latina care nu a creat un mecanism de prevenire, iar acesta a fost celalalt motiv al vizitei expertilor ONU. Mandatul statului peruan a expirat in 2007, iar din 2010 un proiect de lege propune ca mecanismul sa fie in sarcina Oficiului Ombudsmanului, deoarece acesta intocmeste rapoarte, primeste plangeri si supravegheaza instante ale statului in care au loc cazuri de tortura.

In iulie anul trecut, Jorge Chavez, student la ingineria mediului in Celendin (Cajamarca, in zonele muntoase de nord ale tarii), a fost retinut in mod arbitrar cand facea fotografii cu politistii care scoau un televizor din piata principala, unde un grup dintre oameni au vrut sa vada mesajul prezidential pentru sarbatorile nationale, Celendin era in stare de urgenta. Politistii l-au batut in cap, spate, picioare si vintre, iar ulterior a fost abuzat psihologic in drum spre orasul Cajamarca. Procuratura a recunoscut o incapacitate medico-legala de patru zile si in plangere a mentionat ca ar putea fi vorba despre o forma de tortura. Comitetul ONU Impotriva Torturii a avertizat statul peruan in ianuarie ca este „deranjat de informatiile despre violenta cu care actioneaza fortele de ordine in timpul arestarilor”.

Cu toate acestea, cazuri de tortura apar si fara stari de exceptie si in sectiile de politie din clasa de mijloc din Lima, asa cum sa intamplat cu Gerson Falla, in aprilie 2011, care a murit la o zi dupa ce a fost torturat de politisti in sectia de politie districtuala din San Borgia.

Intre 1998 si 2012, Avocatul Poporului a inregistrat 721 de plangeri de tortura si tratament crud. In cel de-al saselea raport periodic catre Comitetul impotriva torturii, prezentat in 2011, cu doi ani intarziere, Peru a inclus unele cifre, desi nu are un registru specific pentru cazurile de tortura. Intre 2002 si 2011, Ministerul Public a admis 343 de plangeri de tortura, dintre care 106 au indicat Politia Nationala ca responsabila si 105 la Armata. Entitatea a arhivat definitiv 142 dintre aceste plangeri si a admis 30. In domeniul societatii civile, ONG-ul Centrul de Asistenta Psihosociala a asistat 281 de victime ale torturii si 1.227 de rude ale acestora, intre 2005 si 2009.

Vicepresedintele subcomitetului pentru prevenirea torturii a declarat ca, in timpul misiunii sale in Peru, o delegatie a subcomitetului a vizitat noua inchisori si douasprezece sectii de politie si, adaugand alte unitati, au fost 25 in total.

In cadrul conferintei, Tayler a afirmat ca in infractiunea de tortura, instantele internationale nu sunt suficiente pentru a reduce aparitia acesteia si a subliniat importanta crearii de entitati nationale sau regionale responsabile. Brazilia si Argentina au creat entitati statale sau provinciale, pe langa mecanismul national de prevenire.

„Aceasta tara sufera de o situatie grava de supracriminalizare [cresterea pedepselor], desi este o problema in toata America Latina. Viteza cu care creste populatia penitenciarului este incontrolabila: 32% in doi ani. Nu exista nicio indoiala ca criminalitatea creste, dar s-a dovedit ca modelul acuzator nu reduce criminalitatea”, a declarat avocatul peruan Felipe Villavicencio, un alt membru al subcomitetului ONU.

In cadrul aceluiasi eveniment, viceministrul Drepturilor Omului, Jose Avila, a sustinut ca, desi nu poate da o data pentru crearea mecanismului de prevenire, il va supune examinarii viceministrilor – o practica comuna pentru proiectele de lege executive. La momentul intrebarilor din partea publicului, a existat ingrijorarea ca se va instala un comitet consultativ pentru mecanism, deoarece ar putea reduce independenta acestuia.