Intr-un anume fel , Vasile Dragut a trait simultan in doua realitati : intr-una rasariteana , puternic relationata istoric , a pastrarii coerentei interioare si a specificitatii umane prin proiectia simbolica si prin aspiratia spirituala , si intr-una apuseana , marcata de avatarurile globalizarii , in care dincolo de spatiul totalitar , acut dezumanizant profesorul si carturarul si-a conturat si extins dialogul intercultural .
El si-a pastrat nealterata credinta in trimful adevarului , al exercitiului rememorarii ca forma a rezistentei si a continuitatii . El a vazut mult mai profund ca altii acea totalitate a mostenirii culturale ( demagogic vehiculata in epoca ) , exprimata in varii forme si marturii ; in acest sens a promovat un alt fel de raport intre patrimoniul istoric edificat si cel mobil , la el contribuind si experientele sale de documentarist si lector al obiectului muzeal .
In activitatea sa de intemeietor si reformator de sistem cultural , Profesorul a fost insotit de cativa colaboratori , intre care s-a distins prin statornicia demersului , prietenul sau , arheologul Radu Florescu . Pe lista contributiilor sale fertilizatoare se va putea asadar include : dezvoltarea legaturilor dintre arheologia monumentelor istorice si arhitectura lor , avand ca obiectiv cercetarea interdisciplinara . Ca rezultat al demersurilor sale arheologia ( antica si mai ales cea medievala ) si-a extins campul operational ( profesorul sustinand de altfel prin intermediul fotografiei aeriene o aprofundata documentatie topografica asupra monumentelor si siturilor arheologice ) .
O alta actiune stimulatoare a sa a constat in extinderea cercetarii istorice si indeosebi a celei de istoria artei , in documentarea ce precede restaurarea monumentelor . In intreaga sa activitate , incepand cu cea de cercetator stiintific la Institutul de Istorie a Artei , continuand cu cea didactica la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu , pana la cea organizatoric-formativa ( director , rector , redactor-sef ), Vasile Dragut s-a dedicat muncii de cercetare , restaurare si conservare a valorilor spirituale autohtone ( lacasul de veci a fost ales de el insusi in cea mai veche vatra de spiritualitate romaneasca din Ardeal- Manastirea Rameti pentru care a insemnat prin initiativa, documentari si stradanii , un nou ctitor ) .
Inca din anii adolescentei isi amintea colegul lui savist , Barbu Cioculescu istoricul de mai tarziu isi vadea pasiunea ce avea sa-l duca spre studiul artei romanesti . Dintre lucrarile sale se pot aminti : Dragos Coman autorul frescelor de la Arbore ( 1969 ) , Pictura murala din Transilvania sec. XIV-XV ( 1970 ) , Arta brancoveneasca ( 1971 ) , Humor ( 1973 ) , Pictura romaneasca in imagini ( 1970) , Dictionar enciclopedic de arta medievala romaneasca ( 1976 ) , Arta gotica in Romania ( 1979 ) , Arta crestina in Romania sec. XV ( 1985 ) , Vasile Grigore( 1985 ) , la care se adauga editarea volumului Mora-Philippot ( Conservarea picturilor murale ) si altele ramase in stare de proiect ( precum acea monumentala monografie consacrata artei vechi romanesti , de cca 1600 de pagini ) .
Carturar de talie europeana , Vasile Dragut a fost dorit sa dirijeze destinele unor importante organisme internationale de specialitate ( v. si calitatea sa de membru in Comitetul de conducere si presedinte al Adunarii Generale al Institutului International pentru Conservarea si Restaurarea Bunurilor Culturale , in perioada 1984-1986 ) ; de asemenea , el a purtat o bogata corespondenta cu mari personalitati ale domeniului , precum : Paolo si Laura Mora , Manolis Chatzidakis , Leandros Vrannoussis , Dinu Adamesteanu , Pavel Chihaia , s.a. .
Comisia Centrala de Stat a Patrimoniului Culturii Nationale a avut in el un veritabil mentor ( aceasta comisie pana la data fatidica a anului 1977 a fost un real pilon in mentinerea strategiei pentru protectia patrimoniului cultural ; in acest cadru s-au pregatit acele proteste impotriva defiintarii abuzive a unor exceptionale monumente istorice , adresate autoritatilor vremii ( fiind semnate de acesta impreuna cu alti colegi precum Radu Popa , Grigore Ionescu , Razvan Theodorescu , Dionisie Pippidi si Dinu C. Giurescu ) .
Viziune si claritate a dovedit Profesorul si atunci cand dupa desfiintarea DFCN a dezvoltat activitatea de restaurare in cadrul Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu , pe care l-a condus exemplar ( marturie fiind aici , eforturile sale de recuperare a acelor edificii reprezentative din mediul rural , de salvare a unui valoros fond arhitectural traditional , existent la : Sighetu Marmatiei , Bujoreni-Valcea , Golesti , Negresti-Oas sau Rameti ) .
Tot de activitatea sa e legata si descoperirea numelui Arhiepiscopului Ghelasie , pe un strat de pictura din 1377 , in biserica monument istoric de la M-rea Rameti , nume ce este pana acum cea mai veche atestare a organizarii vietii ecleziastice transilvane . Intr-o generatie prea des certata de ursitoare , el a fost un semn al dorintei de viata .
Entuziasmul lui nu se traducea in patetismul gestului sau intr-o efemera dorinta de implinire a proiectelor ; dimpotriva , semnul existentei sale a fost echilibrul , nealterat de spinii incertitudinilor . Istoria artei a insemnat pentru Vasile Dragut altceva decat o simpla acolada de date , un breviar bibliografic : a fost o colectie de drumuri , un rapel al calatoriei investita cu valoare existentiala .
Oricine va citi paginile pe care le-a scris despre pictura , sculptura , arhitectura romaneasca a acelor evuri indepartate va intrevedea dincolo de sobrietatea si eleganta expresiei marturia unei indimenticabile pasiuni . Esential pentru el , a cunoaste lucruri nu poate avea sens decat daca asta inseamna a le consolida dainuirea .
