La numai 40 km de Valenii de Munte, inconjurata de paduri de brazi si fagi, se afla Manastirea Suzana, monument istoric, oaza de frumusete si izvor de credinta. Acolo, la 760 m altitudine, timpul a incremenit in momentul in care indica vesnicia In curtea Manastirii Suzana, toate lucrurile sunt la locul lor, intr-o cumintenie de netulburat, asteptandu-te parca sa vii, ghicindu-ti nelinistile si freamatul.  

Biserica alba si frumoasa se inalta impunatoare, iar casele dimprejurul ei par niste paznici cuminti, fiecare cu un rol precis. Mai fusesem pe la manastiri, dar nu avusesem aceasta senzatie de spirit gospodaresc atat de puternica. Iarba si pomii incepeau sa-si schimbe vesmantul intr-unul aramiu, cu suvite galbene si maronii, iar tabla de pe casele cu pridvoare pline de muscate stralucea in soarele tomnatic, facandu-i parca in ciuda ploii care ar fi indraznit sa se arate. Un satuc binecuvantat de mainile celor 58 de maicute care locuiesc aici. “Nu avem viata de obste, mai mult viata de sinei, ma lamureste o maicuta. “Nu muncim la camp, in schimb avem cate o casa in ingrijire. De fapt locuim cate doua-trei… Uite, aceea e staretia, iar dincolo este casa de oaspetii.  

Cu frica de Dumnezeu  

Intram in biserica. Icoanele vegheaza tacut aupra credinciosilor care se roaga in genunchi. Slujba de dimineata se terminase, iar preotul se pregatea sa plece. Auzind ca venim de la Bucuresti, isi amana treburile ca sa faca o slujba speciala pentru noi. Il privesc curioasa. Atitudinea lui imi starneste mirare, pentru ca nu toti preotii sunt atat de disponibili cand treci pragul bisericii in care slujesc.   Ne adunam langa el si ne straduim sa-i atingem hainele preotesti, sperand ca rugaciunea pe care o rosteste sa aiba efect maxim: “Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati… Mantuieste, Dumnezeule, poporul tau, si binecuvanteaza mostenirea Ta… Doamne miluieste…i Timbrul si inflexiunile vocii calme emanau o energie pozitiva, binefacatoare. Harul parintelui Andrei razbate dincolo aparente.

“Dragii mei, inainte sa mergeti si sa cautati altceva, cercetati-l pe Iisus! Vedeti daca-i lipseste ceva, vedeti daca nu cumva la El sunt raspunsurile de care aveti nevoie. Lumina pe care v-o da El va face atat de bogati si poate umple toate golurile sufletelor voastre!i Ne-a vorbit despre viata vesnica, despre Rai si Iad… L-am intrebat, daca as ajunge in Iad, ar mai fi vreo speranta de salvare pentru mine?   Desi ipotetica, intrebarea i-a provocat multa suferinta. Ochii albastri i s-au innourat si, pentru o clipa, am avut senzatia ca pe fata lui se intiparise tristetea Mantuitorului. “De ce-ti pui o astfel de problema, de ce sa ajungi la Iad? Rugaciunile celor care te iubesc te pot scoate din Iad… te pot ridica… Da, sigur este o sansa sa iesi de acolo…i  

Liviu Rebreanu venea aici sa scrie  

Tineretea, zambetul si sufletul deschis ale maicutei Teofana, ghidul nostru, nu pot fi ascunse sub hainele negre si baticul legat batraneste, de mireasa a lui Iisus. “Pe aceste locuri, in anul 1740, a fost ridicata o biserica de lemn, cu hramul Sfantul Nicolae . La distanta de 100 de ani, biserica este refacuta de o femeie bogata, din Sacele, pe nume Stanca Arsica, drept multumire ca Dumnezeu a salvat-o dintr-o furtuna teribila.  

Calugarindu-se, isi ia numele de Suzana, nume pe care manastirea noastra il mosteneste de la ea. A fost si prima stareta a acestui loc. Tot in acel timp, s-a hotarat schimbarea hramului bisericii, in ideea ca ziua sfantului care va fi ales sa fie vara. Insa, cu o zi inaintea sfintirii, a inceput sa ploua torential, apele au crescut si, iesite din matca, au inundat totul. Potopul i-a surprins pe toti cei care voiau sa asiste la eveniment. In cele din urma, a avut loc o slujba, dar nu de sfintire, ci de multumire ca Dumnezeu le-a salvat vietile. Toti au fost de acord ca hramul nu trebuie schimbati. Cladirea de astazi a fost construita in 1882, in timpul staretiei maicii Natalia Perlea, matusa dirijorului Ionel Perlea.  

Paraclisul a fost construit in anul 1911 si are hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Biserica mare a fost pictata in ulei de maestrul Petre Nicolau, ucenic al lui Gheorghe Tattarescu. Muzeul manastirii adaposteste o colectie de arta religioasa din secolele XVlll-XlX , cu icoane de lemn si sticla din zonele Fagaras, Olt, Nicula, podoabe, broderii, candele, cruci de altar, carti vechi romanesti si piese memoriale, apartinand familiei scriitorului Liviu Rebreanu. De altfel, o buna parte a romanului “Ioni a fost scrisa intr-o chilie a manastirii Suzana.  

Focul iubirii  

M-am indepartat putin de locul in care maicuta spunea povestea manastirii. Voiam sa-mi intiparesc in minte culorile si pacea acestui peisaj fermecator… Apoi am intrat in muzeu. Aici, o icoana a Mantuitorului ma privea cu un suras trist, dintr-o singuratate care amintea de patimile sale si de sacrificiu. In cealalta camera intrase maicuta Teofana impreuna cu pelerinii carora le explica cu patos provenienta fiecarui obiect si felul in care a ajuns sa fie expus aici. O auzeam ca prin vis… ochii patrunzatori ai Mantuitorului nu ma lasau sa ma indepartez. Abia am auzit glasul care anunta ca trebuie sa plecam. De la fereastra autocarului vedeam cum copacii alearga in departare, ascunzand privirii frumoasa manastire de pe Valea Teleajenului. Ochii tristi ai Mantuitorului continuau sa-mi sopteasca despre un foc. Despre acel foc al iubirii care trebuie sa se nasca in inima fiecaruia dintre noi…