In lumea antica, Roma se considera un far moral si cultural care a luminat popoarele pe care le-a cucerit, dar unii dintre conducatorii sai erau mai cruzi si mai salbatici decat orice barbar.
Tiberius pedofilul (14-37 d.Hr.)
Un barbat inalt si indesat, desi constient de chelie si ulcere faciale care ii urat fata, Tiberius a fost un bun conducator care a consolidat puterea si bogatia Romei. Cu toate acestea, unii istorici romani scot in evidenta si caracterul sau imbufnat, deopotriva timid si crud. Suetonius, de exemplu, spune ca, intrucat era interzis sa se sugrumeze femeile fecioare, Tiberius i-a ordonat calaului sa le violeze mai intai. Si vorbeste despre presupusele depravitati sexuale –pedofilie, voyeurism si sadomasochism– la care s-a rasfatat in vila sa din Capri.
Potrivit cronicarului, Tiberius ii instruise pe copii mici, pe care ii numea pestisori, sa se joace intre picioarele lui in baie si sa-l entuziasmeze cu gura. Suetonius mai scrie despre o stanca abrupta din Capri din care imparatul isi arunca victimele in mare dupa ce le tortura. Aparent, a fost o persoana destul de creativa cand a fost vorba de a provoca durere. De exemplu, i-a fortat pe oaspeti sa bea o cantitate mare de vin si le-a legat penisul strans pentru a-i supune dublului calvar al presiunii franghiei si a nu mai putea urina. Se spune ca un pescar s-a apropiat de el pentru a-i oferi o mreana splendida pe care o prinsese, dar a facut-o atat de brusc, incat l-a tresarit pe Tiberiu, asa ca a poruncit sa-i fie frecat pestele in fata. In plina pedeapsa, pescarul a mai avut curajul sa glumeasca: „Bine ca nu i-am oferit homarul pe care l-am prins azi dimineata”. Tiberiu, auzindu-i cuvintele, a poruncit sa se aduca lacusta si i s-a rupt fata cu ea.
Caligula cel Nedormit (37-41 d.Hr.)
Dincolo de capriciile excentrice pentru care este amintit astazi – cum ar fi prefacerea ca-si numeste calul preferat, Incitatus, ca consul, Caligula, urmasul lui Tiberiu, a fost infatisat de cronicarii Suetonius si Dion Cassius ca un adevarat psihopat criminal, desi trebuie spus ca niciunul dintre ei nu a fost contemporan cu monarhul si este foarte posibil ca naratiunile lor sa fie tendentioase. Imparat la varsta de douazeci si patru de ani, Caligula suferea de insomnie. Potrivit povestilor lui Suetonius, acesta abia a reusit sa doarma trei ore si si-a petrecut noptile mergand pe coridoarele palatului sau in timp ce invoca sosirea luminii zilei. La scurt timp dupa ce a ajuns la putere, s-a imbolnavit grav din cauza, se spune, vietii sale pline de excese, precum celebrele sale bacanale, unde femeile sufereau tot felul de agresiuni sexuale si perversiuni. A reusit sa-si revina, dar cand a facut-o, caracterul lui s-a inrautatit: unul dintre primele lui ordine a fost sa execute o serie de oameni care si-au oferit viata zeilor daca imparatul isi recapata sanatatea – promisiunile sunt datorii, nu-i asa?–. Caligula s-a considerat o zeitate si a construit trei temple in propria sa onoare. A vazut conspiratii peste tot si s-a bucurat sa urmareasca tortura si executia celor pe care a ales preventiv sa-i evidentieze. Un exemplu de paranoia auto-implinita, a fost injunghiat pana la moarte de o conspiratie de senatori si pretoriani in revolta impotriva tiraniei sale. hotarat sa puncteze Un exemplu de paranoia auto-implinita, el a fost injunghiat pana la moarte de o conspiratie de senatori si pretoriani in revolta impotriva tiraniei sale. hotarat sa puncteze Un exemplu de paranoia auto-implinita, el a fost injunghiat pana la moarte de o conspiratie de senatori si pretoriani in revolta impotriva tiraniei sale.
Nero, incendiarul (54-68 d.Hr.)
Unul dintre cei mai faimosi imparati din istorie este Nero, infatisat de literatura si cinema ca un criminal nebun, datorita, in primul rand, persecutiei sale necrutatoare impotriva crestinilor si razbunarii lor istoriografice ulterioare de-a lungul secolelor. Nero este acuzat ca a ordonat nenumarate crime, inclusiv ale propriei sale mame, fratelui vitreg si primei sotii. A doua lui sotie, povestesc cronicarii, el insusi l-a ucis cu piciorul, in ciuda faptului ca era insarcinat cu copilul lor. Dar daca exista un episod tragic pentru care Nero este amintit, acesta este marele incendiu al Romei din 19 iulie 64, care a durat cinci zile si a afectat grav unsprezece din cele paisprezece districte ale orasului. Nu s-a stiut niciodata daca incendiul a fost accidental sau incendiar. Potrivit lui Suetonius si Dio Cassius, Nero a cantat in timp ce orasul ardea. Pentru Tacitus, Nero era in afara Romei, A fugit inapoi in oras de indata ce a auzit vestea si si-a folosit propria comoara pentru a incerca sa atenueze tragedia. Oricare ar fi fost, in popor s-a raspandit vestea ca imparatul fusese responsabil; iar Nero, pentru a abate banuielile, i-a acuzat pe crestini, pe care i-a dedicat persecutiei cu cruzime.
Commodus, gladiatorul (177-192 d.Hr.)
Domnia lui Commodus, fiul lui Marcus Aurelius, este considerata de multi istorici drept inceputul declinului Romei. Puternic si chipes, el s-a crezut a fi intruparea lui Hercule, ridicand statui ale lui, imbracat ca erou grec in tot imperiul. A coborat sa lupte in arena Colosseumului de sute de ori – a castigat intotdeauna, desigur – si fiecare dintre spectacolele sale a fost o risipa ingrozitoare pentru vistieria publica. In plus, a avut o relatie groaznica cu Senatul si a fost foarte lax in sarcinile sale administrative. Dupa ce a suferit mai multe tentative de asasinat, si-a pierdut mintile. In Colosseum, el a ordonat ca soldatii cu o oarecare amputare de razboi sa fie legati in centrul arenei pentru a-i ucide el insusi cu sabia lui. Imaginea lui publica a scazut pana cand, in cele din urma, profesorul sau de lupte l-a sugrumat in cada.
Domitian Paranoicul (81-96 d.Hr.)
Era un tip cult si inteligent, dar dupa ce a inabusit o rebeliune, caracterul i s-a acru si a avut multi oponenti politici executati. Suetonius povesteste ca, intr-o zi, astrologul Ascletarion a prezis ca Domitian va muri la ceasul al cincilea – intre 10 si 11 dimineata curenta, mai mult sau mai putin. Imparatul l-a chemat la palat si l-a intrebat cum va fi moartea lui Ascletarion, la care astrologul i-a raspuns ca foarte curand va fi devorat de caini. Pentru a dovedi ca inteleptul era falibil, Domitian l-a decapitat instantaneu, i-a ars trupul si a fost ingropat. Dar o furtuna a stins rugul si unii caini au inceput sa-i muste ramasitele. De atunci, Domitian nu si-a mai parasit garda pana ce a trecut ceasul al cincilea si a avut un slujitor a carui singura functie era sa-i spuna ora exacta. Unii conspiratori au reusit sa-l convinga pe servitor astfel incat l-au injunghiat
Septimius Severus, militaristul (193-211 d.Hr.)
Constient ca, daca ar avea sprijinul armatei, ar putea trece peste opiniile senatului, Septimius Severus a marit salariul legionarilor si si-au imbunatatit conditiile de viata. Succesele sale militare impotriva partilor i-au conferit imperiului controlul Mesopotamiei si, lui, un prestigiu pe care nu a ezitat sa-l foloseasca pentru a transforma Roma intr-o dictatura militara: a avut 50.000 de legionari tabarati in jurul capitalei si a ordonat executarea a zeci de rebeli. senatori sub pretextul ca erau corupti si comploteaza impotriva lui. In ciuda autoritarismului sau de fier si a cruzimii deciziilor sale cand era vorba de a lua represalii impotriva dusmanilor sai – fie ei politici sau militari –, cei mai multi oameni il iubeau pe Septimius Severus, din moment ce acesta redase gloria Romei dupa guvernarea decadenta a Romei. Confortabil. Nu gandeau la fel si crestinii, care priveau, ingroziti, cum se inmultea numarul martirilor in timpul domniei sale.
Heliogabal, prostituatul (218-222 d.Hr.)
Cand a urcat pe tron, la varsta de paisprezece ani, a inceput o domnie marcata de viata sa sexuala controversata si de deciziile sale controversate in materie de religie, precum inlocuirea lui Jupiter cu zeul Soarele Necucerit ca principala zeitate a panteonului roman. Desi s-a casatorit cu cinci femei, toata lumea stia de relatiile lui homosexuale. Dion Casio povesteste ca si-a pictat ochii, si-a pus peruci si s-a barbierit inaintea prostitutiei in mahalale si chiar in palatul imperial insusi, unde amenajase o camera in acest scop. El statea gol pe prag, la fel ca prostituatele, si se oferea cu o voce blanda celor care treceau pe coridor. Comportamentul lui a infuriat Garda Pretoriana, care l-a decapitat, l-a tarat gol prin Roma si l-a aruncat in rau. Avea doar optsprezece ani.
Caracalla, fratricidul (211-217 d.Hr.)
Puterea impartasita, chiar si cu propriul tau frate, se poate termina foarte rau. Dovada in acest sens au oferit Caracalla si Geta, care au mostenit impreuna tronul dupa moartea tatalui lor, Septimius Severus. Relatia dintre cei doi nu a fost buna, iar Caracalla, de teama ca fratele sau se va ridica impotriva lui – sau din simpla gelozie si dorinta de putere, potrivit unor surse – a ajuns sa ordone sa fie ucisa Geta. Lui si, de altfel, celor 20.000 dintre adeptii sai. Pentru orice eventualitate. Si asta, datorita caracterului sau paranoic, Caracalla a vazut conspiratii in fiecare colt si a ordonat multiple executii preventive, care i-au castigat multi dusmani. Intr-o zi, in drum spre o lupta, s-a oprit sa-si faca usurarea si, ghemuit in spatele unui tufis, unul dintre propriii lui gardieni l-a injunghiat pana la moarte. Ordinul a fost dat de prefectul pretorian, Macrinus, un berber de mica nastere care a fost numit imediat imparat de soldatii sai si a detinut puterea timp de un an.
Teodosie I, genocidul (379-392 d.Hr.)
Originar din actualul oras segovian Coca, istoria il aminteste ca fiind Teodosie I cel Mare, dar locuitorii Salonicului nu i-ar fi dat niciodata acest nume. In anul 390, acel oras grec s-a revoltat impotriva Imperiului pentru o cauza destul de banala: arestarea unui car popular, acuzat de homosexualitate pentru ca a incercat sa seduca un slujitor al imparatului. Tesalonicenii au cerut eliberarea lui si a urmat o corp la corp in care un sef al soldatilor pretoriani a fost ucis. Cand a aflat ce s-a intamplat, Teodosie a decis sa organizeze o mare cursa de care in Salonic. Cetatenii greci, care si-au aratat dragostea pentru sport prin apararea brutala a carului incarcerat, au umplut stadionul. Dar a fost o capcana. Teodosie daduse un ordin secret pretorienilor: cand stadionul a fost finalizat, au inchis portile si au executat pe toti cei prezenti. Aproape 7.000 de oameni au fost ucisi cu sange rece. Potrivit unor surse, Teodosie si-a regretat decizia inainte de a fi pusa in aplicare, dar contra-ordinul nu a venit la timp.
Diocletian, ucigasul crestin (284-305 d.Hr.)
Desi nu a fost un conducator deosebit de rau – dupa standardele vremii – Diocletian va fi mereu amintit pentru persecutia cumplita pe care a supus-o crestinilor in ultimii ani ai domniei sale. In anul 302, diaconul roman al Antiohiei a predicat printre pagani pentru a-i converti la crestinism. Ca pedeapsa pentru succesul sau de evanghelizare si pentru perturbarea sacrificiilor oficiale romane, lui Diocletian i s-a taiat limba si a fost trimis la inchisoare, unde a fost executat prin strangulare. Acesta a fost inceputul unei politici sangeroase de curatare religioasa. In anul 303, imparatul a daramat biserica din Nicomedia–actualul oras Izmit (Turcia)– si a emis un edict prin care ordona distrugerea tuturor textelor si templelor crestine din imperiu, interzicand in acelasi timp adeptilor acelei credinte sa se intalneasca pentru a celebra liturghii. Crucificarile si executiile de la circ au ucis multi crestini, dar Diocletian a esuat in incercarea de a-i readuce la religia traditionala. Dimpotriva: multi romani pagani au fost impotriva acelei persecutii, fiind ingroziti.